Investigațiile medicale - Ghidul noului pacient
“Medicamentele pot vindeca bolile, dar numai medicii pot vindeca
pacienții.”
(Carl Jung.)
Se tot vorbește în medicină și auzim frecvent în cabinet sau la spital de investigații medicale, un termen generic ușor inaccesibil și atotcuprinzător, dar despre care pacientul și publicul larg în general nu știe prea multe.
Îmi voi propune cu acest articol să acopăr cât mai multe informații utile pentru fiecare dintre voi, fără să ating în detaliu fiecare investigație în parte.
Pe cele mai importante și frecvent utilizate în practica zilnică le voi descrie în articole următoare.
Investigațiile paraclinice, fiindcă așa se mai numesc ele, sunt parte integrantă din diagnosticul unei boli și presupun toate acele mijloace tehnice prin care se ajunge la un diagnostic de boală și care ocolesc interacțiunea fizică a medicului cu pacientul.
Aceste investigații le-am putea clasifica în 4 mari categorii:
Presupune extragerea lichidelor biologice (sânge, lichid cefalo-rahidian etc) și analiza biochimică, citologică (celule) și fizică (densitate) a compoziției lor.
Ca exemple putem enumera : hemoleucograma, glicemia, frotiul Babeș-Papanicolau etc.
Specialitatea medicală numită medicină de laborator este cea care se ocupă cu procesarea și interpretarea acestor analize.
2. Investigații radiologice și imagistice
Cuprind acele explorări care folosesc forțe fizice pentru a descrie anatomia unor organe sau sisteme de organe. Forțele fizice pot fi radiațiile X, ultrasunetele, undele magnetice. Imagistica medicală are mai multe ramuri :
─ RADIOLOGIA convențională: radiografia pulmonară, radiografia de picior, radioscopia
─ECOGRAFIA: ecografia abdominală, ecocardiografia, ecografia tiroidiană
─ SENOLOGIA: radiografia sânului
─ COMPUTER-TOMOGRAFIA: CT de craniu, CT abdominal
─ IMAGISTICA PRIN REZONANȚĂ MAGNETICĂ – folosește undele magnetice: IRM cerebral
Unele dintre aceste investigații se pot optimiza prin administrarea intravenoasă de substanță de contrast (de obicei cu Iod), prin această tehnică putând crește gradul de detecție al unor tumori sau malformații vasculare.
Medicii specializați în efectuarea și interpretarea acestor investigații sunt radiologii și medicii care au competență specială pentru ecografie (pot fi medici interniști, medici de familie, gastroenterologi etc.)
3. Explorări funcționale
Aceste metode de diagnostic sunt variate și presupun determinarea gradului de funcționare al unor organe sau sisteme de organe.
Se pot cupla cu investigațiile radio-imagistice și pot da un tablou de ansamblu al organelor examinate (atât structura cât și funcția organului). Exemple: electrocardiograma, testul de efort, scintigrafia, PET scan etc.
4. Examinări endoscopice
Sunt examinări invazive (adică presupun un grad de disconfort din partea pacientului) prin care se introduc diferite tuburi în cavități și organe ale corpului uman cu scopul de a explora aspectul acestora, pentru a efectua diferite tratamente (administrare de adrenalină, extracții) sau pentru a recolta biopsii.
Exemple: bronhoscopia, gastroscopia, colonoscopia etc.
Aceste investigații endoscopice se efectuează de către medici cu compenteță specifică (pneumologul în cazul bronhoscopiei, gastroenterologul în cazul colonoscopiei)
Fiecare dintre aceste tipuri de examinări sunt extrem de utile în completarea diagnosticului, în evaluarea eficienței tratamentului, unele dintre ele având și utilitate terapeutică.
Medicul specialist este cel care are compenteța necesară să vă recomande care tip de examinare este cea potrivită.
Deși uneori o investigație mai scumpă sau cu un nume de domeniul S.F. este tentantă, ține minte că fiecare examinare prezintă avantaje și dezavantaje!
Uneori o investigație simplă, ieftină, dar axată pe simptomele și istoricul medical al pacientului va fi mult mai utilă decât una scumpă, posibil nocivă pe termen lung și care nu aduce informații suplimentare.
