“Adio, zise vulpea. Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poți vedea bine, decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.”
(Antoine de Saint-Exupery)

Mi-am început cariera de medic lucrând intensiv pe secții de cardiologie.

Majoritatea pacienților erau trecuți de 60 ani, dar aveam tot mai mulți sub această vârstă.

Unul dintre cele mai frecvente investigații pe care le efectuam acestora era testul de efort.

Aproape 50% dintre aceștia aveau indicație de efectuare a testului de efort, astfel că mare parte din activitatea mea de rezident presupunea supravegherea acestora în timpul pedalării pe bicicletă: monitorizam pulsul, aspectul EKG-ului, dar și simptomele de care se plângeau aceștia.

Deși este o investigație foarte utilă și destul de simplă, toată lumea se speria când făceam indicația de test de efort.

Vreau prin acest articol să vă împărtășesc din experiența mea cu această examinare, precum și principalele aspecte pe care merită să le știi dacă o ai de făcut.

Testul de efort presupune monitorizarea activității electrice a inimii ( prin EKG) în timpul și imediat după efectuarea unei activități fizice intense.

După cum probabil știi deja, inima este practic un mușchi, iar ca orice mușchi necesită mult oxigen pentru buna ei funcționare.

În timpul efortului fizic, cum aceasta se contractă mai des și mai intens, necesarul ei de oxigen crește iar vasele de sânge de la nivelul ei devin mai turbulente (crește fluxul de sânge prin ele) – ceea ce poate provoca, la un pacient cu vase ale inimii încărcate cu grăsime, simptome de infarct sau angină pectorală.

Tocmai acesta este rolul principal al testului de efort, să evidențieze modificările EKG sugestive pentru o suferință a inimii (cardiopatie ischemică) sau să producă unele tulburări de ritm.

Indicația de test de efort o face medicul cardiolog pentru o anumită serie de pacienți:

• Cei cu durere de piept, lipsă de aer, palpitații sau episoade de pierdere a conștienței

• Cei cu diabet zaharat, cardiopatie ischemică, obezitate, hipertensiune arterială, colesterol mărit

• Cei cu boli de valve ale inimii

• Pacienții fumători sau cei cu boli de artere

• Pacienții cu infarct miocardic pentru evaluarea răspunsului la tratament

• Pacienții cu tratament cardiologic, pentru a evalua eficiența terapiei

• Pacienții cu aritmii cardiace

Există anumite situații în care testul de efort nu se poate efectua :

• Infarct miocardic în ultimele zile

• Aritmii cardiace severe sau instabile

• Infecții ale inimii (endocardite, miocardite, pericardite)

• Stenoza aortică severă (o boală a valvei inimii)

• Insuficiența cardiacă severă

• Dizabilitate fizică care face imposibil efortul fizic sau tulburare psihiatrică

Ghidul pacientului care efectuează test de efort

1. Medicul te va anunța dacă trebuie să întrerupi eventualele medicamente (betablocante, digoxin) înaintea efectuării testului

2. Vei fi dezbărcat de la brâu în sus și se vor monta electrozi pe piele, exact ca și la întregistrarea EKG

3. În funcție de tipul aparatului, vei fi rugat să alergi pe un covor rulant sau să pedalezi pe o biclicletă fixă

4. La intervale diferite, va crește dificultatea efortului fizic și astfel va fi stimulată inima să își crească pulsul. Vei fi monitorizat atent la fiecare treaptă de efort prin măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului și monitorizarea eventualelor simptome pe care le simți

5. Scopul testului este să atingi nivelul maxim de efort în aproximativ 8-12 minute. Nivelul de intensitate maximă a efortului se stabilește în funcție de sex și vârstă și presupune atingerea unui puls anume (există formule specifice pentru asta și va fi stabilit de către medicul supraveghetor)

6. Testul se oprește dacă ai atins pulsul respectiv, sau dacă apar modificări pe EKG, dacă tensiunea arterială este prea mare sau coboară prea mult sau dacă începi să simți simptome neplăcute (senzația de leșin, durere atroce în piept, lipsă de aer etc.)

7. Dacă apar oricare dintre semnele de mai sus testul de efort se numește pozitiv pentru ischemie, iar tu vei fi îndrumat către efectuarea unei coronarografii, adică explorarea vaselor de la inimă (coronare) într-o secție specială de cardiologie.

8. Dacă ai atins nivelul maxim de efort fără probleme testul de efort este negativ și medicul îți va face indicații corespunzătoare în funcție de aceasta.

9. Vei mai fi monitorizat și după terminarea efortului tot prin aceeași parametrii. Vrem să vedem dacă adaptarea la efort este optimă și nu apar simptome sau modificări ale EKG-ului după terminarea activității fizice

Sper că acest îndrumar îți va fi de folos.

Testul de efort ar trebui extins ca și indicație pentru a monitoriza și stilul de viață sau nivelul de toleranță la activitatea fizică.

Nu de puține ori am avut pacienți care, după efectuarea testului de efort au realizat că sunt într-o stare fizică deplorabilă și asta i-au motivat să își modifice radical stilul de viață.

Unii, printre care și tatăl meu și-a re-evaluat complet stilul de alimentație și gradul de activitate fizică.

Bibiliografie

1. Vaidya GN. Application of exercise ECG stress test in the current high cost modern-era healthcare system. Indian Heart J. 2017

2. Kharabsheh SM, Al-Sugair A, Al-Buraiki J, Al-Farhan J. Overview of exercise stress testing. Ann Saudi Med. 2006

3. https://www.cardioportal.ro/wp-content/uploads/2021/09/Comp-ESC_2021.pdf

4. https://www.romanianjournalcardiology.ro/wp-content/uploads/2021/04/ghid-1.pdf