“Căci respirația este viață, așa că dacă respiri bine vei trăi mult pe pământ.”
(Proverb sanscrit)

Nici un alt simptom nu îngrijorează pacientul mai tare decât lipsa de aer.

Am văzut mulți pacienți de-a lungul carierei mele, însă cel care suferă de dispnee este cel mai terifiat.

Din păcate, am avut și pacienți care au murit sufocați, așa numitul edem pulmonar acut (când plămânul se umple de lichid) în cazul bolii terminale de inimă – fața paralizată de groază, culoarea mov a pielii, senzația de moarte iminentă.
Imaginea aceasta îți rămâne întipărită în minte pentru totdeauna.

Norocul face ca aceste cazuri grave să fie tot mai rare. Tocmai pentru a te a juta să discerni între o situație de genul, o urgență medicală și o situație banală, care poate trece de la sine, am decis să scriu despre dispnee.

Lipsa de aer sau dispneea în termenii medicali este o senzație de dificultate în respirație percepută de către pacient.

Este un simptom frecvent în medicină – se estimează că între 9 și 59 % din populația generală suferă de această senzație.

Deși este mai frecventă la cei peste 70 ani această dificultate în respirație se poate manifesta la orice vârstă!

Deși este foarte ușor de remarcat, depistarea cauzelor acestui simptom este, de multe ori, o provocare.

Un studiu recent a raportat că doar 51% dintre pacienții cu dificultăți de respirație care au fost investigați de către cardiolog sau pneumolog au și ajuns la un diagnostic final!

Cele mai frecvente cauze de dispnee sunt:

1. Cauze cardiovasculare (insuficiența cardiacă, infarctul miocardic, aritmiile cardiace etc.)

2. Cauze respiratorii (pneumonii, bronșite, astmul bronșic, cancerul pulmonar etc.)

3.Cauze digestive ( boala de reflux gastro-esofagian, hernia hiatală)

4. Cauze psihologice – printre cele mai frecvente

5. Cauze diverse: anemia, boala tiroidiană, ciroza hepatică, obezitatea, sarcina, boli musculare

Aspectele importante care trebuie puse la punct de către medic sunt timpul de debut al dispneei, durata acesteia, factorii care o agravează sau o ameliorează, precum și prezența (sau absența) altor semne și simptome.

Deoarece, de cele mai multe ori, senzația de sufocare este tulburătoare pacienții se adresează serviciului de urgență sau ambulanței.

Dacă dispneea se instalează gradual, în timp sau apare doar la efort, pacienții nu vor fi foarte îngrijorați și se amână diagnosticul.

Cel mai frecvent pacienții se adresează fie medicului de familie, fie specialistului pneumolog, internist sau ORL-ist.

Deseori prezența unor alte semne ne ajută la stabilirea cauzei dificultăților respiratorii.

Astfel dacă apare tusea, cel mai probabil cauza este una respiratorie (o pneumonie sau o bronșită).

Durerea de piept ridică suspiciuni legate de o problemă cardiacă (pericardită) sau o embolie pumonară, pe când asocierea cu tulburarea de înghițire sau refluxul esofagian ne indică o cauză digestivă.

Dacă se asociază febra cauza dispneei este cel mai probabil de natură infecțioasă (pneumonie).

Un studiu recent a descoperit că asocierea dispneei cu senzația de constricție toracică (strângerea în piept) indică un diagnostic de astm bronșic la 88% dintre subiecți.

Ulterior discuției cu medicul, acesta va efectua un consult clinic, ce cuprinde:

• Auscultația plămânului este esențială

• Inspecția regiunii gâtului și a spatelui

• Măsurarea greutății

• Auscultația inimii

• Palparea abdomenului

• Inspecția membrelor inferioare

Toate aceste etape sunt esențiale pentru a distinge între dispneea de cauză cardiacă, respiratorie sau digestivă.

Ulterior consultului clinic se vor măsura semnele vitale : temperatură, puls, tensiune arterială. Măsurarea gradului de saturație în oxigen al sângelui este de asemenea foarte importantă.

Este important a se efectua și analize de laborator.

Se recomandă a se efectua o hemogramă (pentru a depista o eventuală anemie), hormoni tiroidieni, D-dimeri (dacă se suspicionează o embolie pulmonară), NT-proBNP (o proteină produsă de către inimă, în condițiile unei afectări cardiace), markerii de inflamație (proteina C reactivă. Fibrinogen, VSH).

Uneori este necesar un Astrup arterial, adică o analiză din sângele recoltat din arteră, care arată nivelul de gaze din sânge.

Medicul va putea indica și examinări complementare. Cele mai uzuale sunt:

• Radiografia pulmonară

• Electrocardiografia(EKG)

• Ecocardiografia

• Spirometria – un examen important pentru determinarea unei cauze respiratorii

Dacă nici prin aceste investigații nu se stabilește un diagnostic se impun examinări mai complexe:

• Testul de efort cardiopulmonar

• Scintigrafia pulmonară

• Computer – tomografia pulmonară

• Imagistica prin rezonanță magnetică

• Cateterismul cardiac

Tratamentul acestui simptom depinde de cauza care l-a determinat.

Astfel, dacă originea dispneei este o infecție pulmonară aceasta se va trata cu antibiotice sau antivirale.

Dacă se diagnostichează un astm bronșic sau o bronșită cronică medicul pneumolog va indica inhale-uri cu diferite medicamente.

O cauză cardiacă a dispneei se va trata de către cardiolog.

Pacienților care fumează li se recomandă întreruperea definitivă a acestui obicei.

De asemenea pacienții supraponderali sau obezi vor fi încurajați să slăbească.

Dacă se exclude o cauză respiratorie sau cardiacă, dacă pacientul nu are anemie sau orice altă boală, cel mai frecvent originea dispneei va fi psihologică.

Psihoterapia și, într-o mai mică măsură medicația psihiatrică vor ajuta la gestionarea acestei probleme.

Deși am pus pe ultimul loc cauza psihogenă a lipsei de aer, este important de reținut că, indiferent de cauza generatoare a simptomului, orice dispnee are o componentă psiho-emoțională !

Senzația de sufocare este o traumă importantă pentru psihicul nostru, astfel că intervențiile psihologice pot fi salvatoare în orice caz.

Bibliografie

1. Berliner D, Schneider N, Welte T, Bauersachs J. The Differential Diagnosis of Dyspnea. Dtsch Arztebl Int. 2016 Dec 9;113(49):834-845.

2. DeVos E, Jacobson L. Approach to Adult Patients with Acute Dyspnea. Emerg Med Clin North Am. 2016 Feb;34(1):129-49.

3. https://www.mayoclinic.org/symptoms/shortness-of-breath/basics/definition/sym-20050890