“Pentru gastroenterologi, conceptul ca un germene să provoace ulcere era ca și cum ai spune că pământul este plat”
(Barry Marshall)

Anul 1982 a fost anul de debut al primului CD (compact disk 💿), dar și al unei bacterii interesante, descoperite în Australia.

Doctorul Barry Marshall și doctorul Robin Warren au observat la microscop, pe piesele de stomac biopsiate, o bacterie spiralată nemaintâlnită până la acel moment – a fost denumită Helicobacter (datorita formei încovoiate) specia pylori (datorită faptului că a fost depistată într-o zonă a stomacului denumită pilor).

Acești medici au emis ipoteza conform căreia această bacterie ar determina inflamația stomacului, și pe linie de consecință, gastrită, ulcer și uneori chiar cancer.

Lumea medicală i-a luat în derâdere – toate teoriile de apariție a ulcerului învinovățeau stressul, stilul de viață agitat și alimentația condimentată.

Însuși Alfred Nobel (părintele notoriului premiu) declara în secolul XIX că ”grijile sunt cea mai mare otravă pentru ulcer”.

Ironia sorții face ca tocmai acestor medici să le fie acordat Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie în anul 2005, tocmai pentru această descoperire!

Acesta a fost un moment de cotitură în tratamentul și diagnosticul ulcerului gastric – am ajuns ca această boală să fie tratată cu o simplă cură de antibiotice, evitând marile operații din trecut, după care pacienții ajungeau să le fie extirpat mare parte, sau chiar tot stomacul.

Mari studii populaționale au descoperit că Helicobacter infectează aproximativ 50% din populația globului, mai ales cea care locuiește în țările în curs de dezvoltare.

Afectează cu predilecție stomacul, declanșând în timp gastrită acută sau cronică, ulcer gastro-duodenal, limfom gastric sau adenocarcinom gastric (cancer). De cele mai multe ori infecția se produce în copilărie.

Bacteria se transmite fie pe calea orală (sărut, folosirea la comun a tacâmurilor sau veselei etc.) sau prin contact sexual.

În urma contactului infectant, bacteria se atașează de peretele stomacului eliberând toxine, care produc distrucția țesuturilor și declanșează ceea ce noi numim inflamație.

La copii, de cele mai multe ori, infecția nu produce simptome, rar cauzează semne de ulcer (durere de stomac, greață, vărsături).

Tot la copii, infecția se poate asocia cu anemie, otită, infecții respiratorii sau întârzierea creșterii normale.

La adult infecția este mai zgomotoasă:

• durerea de stomac este frecvent prezentă

• grețurile și vărsăturile

• balonarea, senzația de sațietate,

• diareea

• senzația de ”foame dureroasă”

• arsurile în piept

• chiar mirosul neplăcut al respirației

Pentru diagnosticul acestei infecții există momentan 2 feluri de teste.

Testele neinvazive (nedureroase) includ: detecția antigenului Helicobacter în scaun, testul respirator cu urează și detecția anticorpilor antiHelicobacter din sânge, iar categoria celor invazive se află culturile, testul rapid, PCR toate recoltate în urma gastroscopiei.

Testele invazive sunt cele mai eficiente în detectarea bacteriei, dar și antigenul fecal și testul respirator sunt utile, având eficiența similară cu a testelor invazive.

Detectarea anticorpilor nu ar trebui efectuată de rutină fiindcă nu aduce informații utile. Un nivel crescut al anticorpilor în sânge nu semnifică neapărat infecție.

Eradicarea acestei bacterii este deosebit de importantă datorită riscului crescut de cancer și boli extradigestive (mai ales boli cardiovasculare).

Există mai multe linii de tratament, aparent cel mai util regim terapeutic fiind cel care asociază unui medicament antisecretor gastric (de obicei omeprazol, pantoprazol sau esomeprazol) 2 antibiotice (tripla terapie) sau 2 antibiotice și săruri de bismut (quadrupla terapie).

Durata optimă de tratament este de 10-14 zile, cu o rată de eradicare a infecției de peste 80%.

Asocierea de probiotice (tulpini de bacterii utile sănătății omului) se pare că reduce numărul de evenimente adverse și crește rata de succes a terapiei.

La 4 săptămâni după terminarea tratamentului antibiotic se recomandă retestarea antigenului fecal.

Dacă bacteria nu a fost eradicată se trece la o altă linie de tratament antibiotic.

Dacă Helicobacter este depistat în materiile fecale ale unui pacient peste 50 ani se impune efectuarea gastroscopiei, chiar dacă acesta nu prezintă simptome.

Riscul de transformare în cancer este crescut la această categorie de pacienți!

Diagnosticul și tratamentul afecțiunilor stomacului au avut o istorie furtunoasă – tratamente cu diverse tincturi și extracte naturale, regimuri alimentare draconice și de lungă durată, până la operații mari cu extirparea stomacului în întregime.

Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori a adus o revoluție în medicină și în calitatea vieții pacienților care suferă de afecțiuni gastrice.

Lecția care ne-o oferă această bacterie e una simplă – să avem mintea deschisă!
Să nu desconsiderăm o teorie nouă, părerea unui om (apropiat sau nu) și să nu ne fie frică să explorăm.

Dacă până acum câțiva ani ulcerul era o condamnare la suferință, a ajuns să fie considerată o boală infecțioasă curabilă în proporție de 100%. 👍

Bibliografie:

1. McFarland LV, Hung Y, Way L, Malfentheiner P. Systematic review and metaanalysis : multistrain probiotics as adjunct therapy for Helicobacter pylori eradication and prevention of adverse events. United European Gastroenterol J 2016; 4:546-561