Hipertensiunea arterială 2 - Tratament

Hipertensiunea arterială 2

“În calitatea de doctor, lasă-mă să îți spun ce îți face dragostea de sine: îți îmbunățește auzul, văzul, scade tensiunea arterială, crește funcția pulmonară, debitul cardiac și ajută la conectarea musculaturii. Deci, dacă am avea o epidemie de dragoste de sine atunci costurile cu sănătatea ar scădea dramtic. Asta nu este, deci, o noțiune modernistă ostentativă, iubește-te dragă. Aceasta este știință serioasă.”
(Christiane Northrup)

M-am gândit mult cum să abordez această temă.

Am lucrat mult timp pe secții de cardiologie și pacientul cu hipertensiune arterială era peste tot.

Încercam mereu să îl responsabilizez legat de tratament – alimentație fără sare, medicamente zilnic, grijă la stres și oboseală – mai ales că lângă acesta era pacientul cu complicații ale HTA (infarct, accident vascular, amputații de membre).

Așa cum le explicam și atunci, HTA nu e o boală care doare. Când ajunge să doară este mult prea târziu.

Chiar dacă nu doare trebuie luată foarte în serios (paraliziile după puseele de HTA sunt tot mai frecvente) așa că am să încerc să detaliez cât mai bine toate strategiile de gestionare ale bolii.

Cu excepția unor forme rare de HTA secundară, marea majoritate a formelor de hipertensiune nu se pot vindeca în totalitate, însă cu ajutorul măsurilor de schimbare a stilului de viață, a tratamentelor medicamentoase, precum și a unor manopere intervenționale specifice, această afecțiune poate fi ținută sub control, crescând astfel speranța de viață a pacienților, dar și calitatea vieții, reducând astfel riscul de complicații ulterioare (accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic, insuficiență renală cu necesar de dializă etc.)

Ținta terapiei antihipertensive este reducerea valorilor TA sub 140/90 mmHg la majoritatea pacienților, în anumite cazuri (pacienți diabetici, cu boală renală...) chiar sub 130/80 mmHg.

În timp ce măsurile ce vizează modificarea stilului de viață vizează toți pacienții hipertensivi, tratamentul medicamentos sau intervențional se va indica doar la recomandarea medicului, după ce măsurile generale au eșuat.

MĂSURI GENERALE DE TRATAMENT

Hipertensiunea arterială 2 1. Regimul alimentar

Deosebit de important este regimul dietetic al pacientului cu hipertensiune.

Astfel se cunoaște faptul că alimentația bogată în sodiu (sare de masă) poate crește valorile tensiunii arteriale sau poate reduce eficiența tratamentului medicamentos.

Societatea Europeană de Cardiologie recomandă în prezent reducerea consumului de sodiu la sub 2 grame/zi (echivalent a 5 grame de sare de bucătărie).

De asemenea, se recomandă creșterea aportului de alimente bogate în potasiu (legume, fructe, nuci) care sunt asociate cu un control tensional mai bun.

Adoptarea stilului de dietă mediteranean reprezintă un mijloc eficient de control al HTA. Ca principii de bază ale acestei diete se regăsesc:

• Consumul de legume și fructe proaspete

• Produse lactate și derivate cu conținut scăzut de grăsimi

• Cereale integrale

• Grăsimi vegetale nesaturate (mai ales ulei de măsline)

• Consum redus de carne roșie și grăsimi saturate (de origine animal)

Aici ai un articol dedicat asupra dietei mediteranene și a beneficiilor asupra sănătății și longevității.

2. Renunțarea la fumat

Pe lângă efectele dezastruoase asupra aparatului respirator (cancer de plămân, bronșită cronică), fumatul ridică probleme și asupra declanșării și întreținerii hipertensiunii arteriale.

Numeroase studii clinice au demonstrat faptul ca renunțarea la fumat duce în timp la reducerea valorilor tensionale, crește eficiența medicamentelor antihipertensive și îmbunătățește sănătatea generală a pacienților.

În cazul în care pacientul nou depistat cu HTA este și fumător, renunțarea la fumat ar trebui să fie primul mijloc terapeutic instituit.

3. Consumul în moderație al alcoolului

Abuzul de alcoolul reprezintă, mai ales la noi în țară, o problemă de sănătate publică.

Efectele nocive ale alcoolului sunt larg cunoscute de către specialiștii din sănătate, dar din lipsa unor politici publice eficiente, consumul abuziv este încă destul de răspândit la noi în țară.

Consumul crescut de alcool produce, pe lângă efectele toxice asupra ficatului și creșterea valorilor tensiunii arteriale.

Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) recomandă reducerea consumului de alcool la 14 unități/săptămână la bărbați și 8 unități de alcool/săptămână la femei.

O unitate de alcool este echivalentă a 125 ml vin sau 250 ml bere.

Astfel, 3 litri jumatate de bere pe săptămână ar fi limita superioară admisă pentru bărbați și 2 litri pentru femei!

4. Consumul de cafea

Deși consumul de cafea și implicit de cofeină este asociat cu o creștere a valorilor tensionale, acest efect este de scurtă durată și de intensitate mică/moderată.

Beneficiile pe termen mediu și lung însă ale consumului de cafea au fost larg analizate de către specialiști, astfel încât la ora actuală consumul de cafea este încurajat, chiar la pacienții cardiaci (cu unele excepții).

De asemenea studiile au demonstrat că și consumul de ceai verde sau negru ar avea beneficii modeste asupra controlului hipertensiunii arteriale.

5. Activitatea fizică

Activitatea fizică nu trebuie neglijată în cazul pacientului cardiac în general și al celui hipertensiv, în mod particular.

Efortul fizic aerobic a fost asociat cu un control tensional mai eficient, cu o reducere a complicațiilor cardiovasculare precum și cu prevenția bolilor cardiovasculare.

Toate ghidurile internaționale recomandă minimum 30 minute de efort fizic de intensitate moderată, 5-7 zile/ săptămână : jogging, ciclism, plimbare, înot etc.

Nu există recomandări specifice pentru un fel de activitate fizică, atât exercițiile aerobice, de rezistență, cele izometrice sau de intervale de intensitate înaltă sunt la fel de eficiente în prevenția și tratamentul HTA.

6. Controlul greutății corporale

Pacienții supraponderali și cei obezi au risc crescut de a dezvolta HTA, iar dacă ajung să o facă, prezintă risc cardiovascular crescut, control tensional inadecvat și rate de complicații mult mai mari decât în populația non-obeză.

Reducerea, însă, a greutății a fost asociată cu reducerea valorilor tensionale, cu un control mai bun al TA, uneori chiar cu reducerea necesarului de medicamente.

Ținta convențională a metodelor de reducere a greutății (efort fizic crescut, reducerea aportului alimentar, terapii medicamentoase sau chirurgicale) este un indice de masa corporala (IMC) între 20-25 kg/m² la persoanele sub 60 ani (mai mare la cei vârstnici) și circumferința taliei de sub 94 cm la bărbați și sub 80 cm la femei.

Măsuri de modificare a stilului de viață:

1. Restricția aportului de sodiu la sub 5 g/zi

2. Reducerea consumului de alcool la 14 unități/săpt la bărbați și 8 unități/săpt la femei

3. Creșterea consumului de legume, vegetale, nuci, fructe proaspete, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și uleiuri nesaturate

4. Reducerea consumului de carne roșie, grăsimi saturate de origine animală și sucuri concentrate

5. Renunțarea la fumat

6. Activitate fizică regulată, minim 30 minute/zi, 5-7 zile/săptămână

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Indicația de tratament medicamentos se face mereu la recomandarea medicului, după cel putin 2-3 luni după ce pacientul și-a modificat stilul de viață, iar în ciuda acestui fapt valorile tensionale nu sunt controlate.

Există mai multe clase de medicamente antihipertensive, fiecare având anumite indicații și contraindicații.

De reținut că în majoritatea cazurilor terapia se inițiază în spital, sub monitorizare medicală datorită riscului de efecte adverse și deoarece este nevoie de timp până se va stabili medicamentul sau medicamentele în dozele adecvate.

a. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) – sunt o clasă frevent utilizată în tratament, de cele mai multe ori inițiindu-se terapia cu ei datorita eficienței și a ratei mici de efecte adverse.

Sunt deosebit de utile la pacienții diabetici și cei cu boala cronică de rinichi.

Dintre efectele adverse cele mai frecvente se numără tusea (indicație de schimbare a tratamentului) și reacțiile alergice, fiind însă în general foarte bine tolerate.

Nu se administrează la persoanele care au nivelel mari de potasiu în sânge, la gravide sau la pacientele care alăptează.

Reprezentanți: perindopril, ramipril, lisinopril

b. Antagoniștii de receptori ai angiotensinogenului – sunt relativ asemănători ca mecanism de acțiune cu inhibitorii enzimei de conversie, având avantajul că tusea nu se numără printre efectele adverse, fiind și clasa la care se trece dacă la IECA s-a semnalat acest fapt.

Indicațiile sunt similare cu IECA, de asemenea nu se pot administra la gravide sau la mamele care alăptează.

Reprezentanți: candesartan, losartan

c. Beta-blocantele – sunt o clasă mare de medicamente utilizată și în alte boli cardiovasculare, dar și în endocrinologie (boli de tiroidă) sau psihiatrie (atacul de panică).

Au ca efect principal reducerea pulsului, dar și a tensiunii arteriale, într-o măsură mai mică decât celelalte clase.

Efectele adverse cele mai frecvente sunt stările de leșin, reducerea libidoului la bărbați. Sunt contraindicate la pacienții cu astm sever sau bronșită cronică avansată.

Reprezentanți: metoprolol, bisoprolol, carvedilol, nebivolol.

d. Diureticele – sunt o clasă mare de medicamente care acționează, în principal prin creșterea eliminării de apă (a diurezei), dar și a unor minerale.

Sunt frecvent folosite de către nefrologi, dar și în serviciile de terapie intensivă.

Dintre diureticele folosite în cardiologie se numără diureticele tiazidice (indapamid) care au un efect ceva mai blând, fiind eficiente mai ales la vârstnici, diureticele de ansă (furosemid) care au un efect mult mai potent, durata de acțiune scurtă și efecte adverse ceva mai frecvente, diureticele antialdosteronice (spironolactona) care au ca efect creșterea nivelului de potasiu din sânge.

Dintre efectele adverse cele mai frecvente se numără reducerea nivelului de potasiu din sânge (tiazidice, furosemid), creșterea nivelului de potasiu sanguin (spironolactonă), ginecomastia – creșterea în dimensiuni a sânului la bărbat (spironolactona). Se pot combina frecvente cu medicamente din alte clase

e. Antagoniștii canalelor de calciu (blocante de Calciu) – sunt medicamente destul de bine tolerate, cu eficiență bună mai ales la vârstnici sau la pacienții afro-americani.

Au mecanisme de acțiune complexe și indicații specifice fiecărui pacient în parte.

Efecte adverse frecvente: edeme (umflarea picioarelor), creșterea pulsului, efecte adverse potențate în cazul unor asocieri de medicamente neadecvate.

Reprezentanți: nifedipin, amlodipină, verapamil

f. Simpaticoliticele centrale – sunt o clasă de rezervă în tratamentul HTA.

Acționează prin mecanisme nervoase, fiind rezervate de obicei urgențelor hipertensive, dar și femeilor gravide.

Reprezentanți: clonidină, metil-dopa

g. Agenții alfa-blocanți – sunt folosiți cel mai des în cazuri de HTA rezistentă la tratament. Au efecte favorabile în cazul pacienților de sex masculin cu hipertrofie de prostată.

Reprezentanți: doxazosin, prazosin

h. Vasodilatatoarele directe – au indicații restrânse, fiind utilizate mai ales în crizele hipertensive sau în preeclampsie.

Reprezentanți: minoxidil, hidralazină

TRATAMENTE INTERVENȚIONALE

Sunt metode terapeutice relativ noi, unele dintre ele încă nu și-au dovedit pe deplin eficiența, având de cele mai multe ori indicații relativ restrânse.

Au dezavantajul că se pot realiza doar în anumite centre de referință și că au risc crescut de complicații și incidente.

Printre aceste metode se numără denervarea renală și activarea baroreceptorilor carotidieni.

Este un articol mai stufos și cu multe detalii (medicamente cu nume alambicate), dar am decis să îl scriu așa tocmai fiindcă HTA devine o boală tot mai frecventă și pacientul are tot dreptul să știe la ce se expune și cum o poate ține sub control.

Pe lângă modificarea stilului de viață și medicamente, menținerea unei stări emoționale echilibrate este foarte importantă, iar controalele periodice la medic sunt esențiale