“Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul.”
(Petre Ispirescu- Sarea în bucate)

Glicemia (glucoza serică) reprezintă nivelul de glucoză (un fel de zahăr) din sânge și este, discutabil, una dintre cele mai frecvente analize efectuate, atât la spital, în laboratoarele private, în clinicile de diabetologie sau la medicina muncii.

Și tocmai datorită frecvenței de utilizare am considerat necesar să subliniez anumite informații utile pentru publicul larg – de ce recoltăm glicemia? Care este valoarea normală și patologică? Ce înseamnă că mi-a ieșit o glicemie crescută? Dar dacă glicemia este mai mică decât ar trebui?

Glucoza este cel mai important carbohidrat (glucid) din organism, reprezentând substratul energetic cel mai des folosit în procesele biologice.

Practic este ”combustibilul” preferat al organismului, scăderea nivelului de glucoză din sânge ducând rapid la letargie, scăderea forței musculare sau chiar pierderea nivelului conștienței.

Deși în mod popular se mai numește ”zahărul din sânge„ acesta nu este un termen tocmai corect, deoarece glucoza este doar un fel de zahăr utilizat de către organismul uman.

Având multiple roluri în organism, glucoza se determină foarte frecvent, în special pentru depistarea cazurilor de diabet.

Diabetul zaharat reprezintă o boală foarte des întâlnită cu impact major asupra stării de sănătate, iar în timp chiar asupra vieții.

Glicemia se poate determina din sângele venos, atunci când se extrage de către personal medical special instruit, dar și din sângele capilar, o metodă tot mai des întâlnită, ce poate fi utilizată și de către pacient sau aparținători, deoarece se efectuează înțepând buricele degetelor cu un ac fin.

Glicemia se determină atât a jeun (înaintea mesei), dar poate fi determinată și postprandial (la 2 ore după masă), în cadrul unui test de toleranță la glucoză, atunci când se determină înainte și după administrarea a 75 g glucoză pentru a determina predispoziția spre diabet a pacientului, iar uneori, mai ales în caz de urgență, la orice moment al zilei (glicemie random).

Fiecare dintre aceste determinări ne dau informații utile asupra existenței sau predispoziției spre diabet zaharat.

Dacă nu ați fost instruit în alt mod, determinarea glicemiei se face după o perioadă de post de 12 ore, dimineața, prin extragere de sânge venos sau din sângele capilar, utilizând un glucometru (dispozitiv special utilizat pentru monitorizarea glicemiei la pacienții diabetici).

Valori normale ale glicemiei: între 60-99 mg/dl.

O reducere sub 60 mg/dl reprezină hipoglicemie și se va trata rapid prin administrare de zahăr (zahăr cubic, injecție cu glucoză 33%, suc dulce) deoarece poate duce la instalarea comei hipoglicemice.

Cauzele care pot determina o reducere a glicemiei sunt:

• Malabsorbție

• Tumori de pancreas (insulinom) sau extrapancreatice

• Situații particulare (intervenție chirurgicală, post alimentar total, intoxicații)

• Afecțiuni endocrine sau metabolice

Un nivel între 100-125 mg/dl a glicemiei a jeun încadrează pacientul ca risc de a dezvolta diabet (prediabet) și impune un consult medical pentru evaluare și indicații medicale de specialitate.

Creșterea nivelului glicemiei a jeun peste 126 mg/dl reprezintă hiperglicemia și este un criteriu de diagnostic al diabetului zaharat.

De asemenea, diagnosticul de diabet zaharat se mai stabilește și dacă, în cadrul testului de toleranță la glucoza orală, glicemia la 2 ore este de peste 180 mg/dl.

Pe lângă diabet zaharat, există și alte afecțiuni sau condiții particulare care pot determina creșterea glicemiei:

• Pancreatită, cancer pancreatic

• Tulburări endocrine variate (boala Addison, afecțiuni ale hipofizei sau suprarenalei)

• Boli de ficat avansate (hemocromatoză, ciroză)

• Situații de stress acut: intervenție chirurgicală, accident vascular cerebral, infarct miocardic etc.

• Boli de rinichi grave

• Unele medicamente: contraceptive, morfină, furosemid, corticoizi, cofeină

Determinarea glicemiei ar trebui să facă parte din setul de analize anuale ale fiecărui om responsabil, iar orice creștere a glicemiei peste 100 mg/dl, în contextul postului alimentar premergător recoltării de sânge este un semnal de alarmă și trebuie să îndrepte pacientul spre un consult medical!!!

Tot mai des am pacienți care vin la consult cu glicemie crescută peste valoarea de 99 mg/dl, dar nu suficient cât să fie declarată valoare de diabet.

Stilul de viață modern, tot mai abuziv și cu excese de tot felul va face ca numărul de diabetici să crească, iar glicemia să fie un subiect tot mai des de discuție.

Bibliografie:

1. Dan L. Longo, Dennis L. Kasper, J. Larry Jameson, Anthony S. Fauci, Stephen L. Hauser. Harrison´s Principle of Internal Medicine. 18th edition