Amigdalitele - Antibiotic: da sau nu?
”Dacă ar fi să aleg între durere și nimic... aș alege durerea.”
(William Faulkner)
Când spunem amigdale, în mod normal ne referim la amigdalele palatine, care sunt doar 2 dintre cele 6 amigdale ale organismului uman. Ele sunt și cele mai importante și cele mai implicate în medicină.
Amigdalele palatine sunt doi ganglioni limfatici, de formă rotundă, situate la baza limbii, de-o parte și de alta a ei, protejând porțiunea incipientă a faringelui. Este practic, o linie de apărare a căilor respiratorii superioare în calea virusurilor și bacteriilor.
Inflamația acestor amigdale produce boala numită amigdalită sau angină (uneori faringită, adenofaringită, tonsilită sau faringo-amigdalită).
Semnul principal acestei afecțiuni este
durerea de gât
și înghițitul cu dificultate (odinofagia și disfagia) pe care le-am discutat
într-un alt articol, aici doresc doar să punctez diferitele forme de
amigdalite și când să te adresezi la medic pentru tratament antibiotic.
Cauza de declanșare a amigdalitei este una infecțioasă – ele sunt produse atât de virusuri, cum ar fi enterovirusurile, virusul Ebstein-Barr, citomegalovirusul, HIV, virusul herpetic, cât și de către bacterii, cel mai frecvent fiind streptococul beta hemolitic, urmat de stafilococ, alți streptococi sau de Haemophillus.
În funcție de tipul de agent patogen vom avea 2 tipuri relativ diferite de amigdalite: o amigdalită de origine virală și una pultacee (adică cu formare de puroi) care este de cauză bacteriană și care, de cele mai multe ori, necesită tratament antibiotic inițiat de către medicul de familie, ORL-ist etc.
Manifestările amigdalitei sunt cele clasice pentru o infecție de căi respiratorii superioare:
• Durere de gât
• Salivație abundentă
• Febră, frisoane
• Uneori tuse, greață, vomă
• Uneori durere de ureche și de cap
• Oboseală, scăderea poftei de mâncare
• Faringe congestionat (”roșu în gât„) cu amigdale inflamate și ganglioni crescuți în volum
• Miros urât al respirației
Hai să vedem care sunt principalele diferențe între amigdalitele virale și cele bacteriene
Tabel 1: Principalele diferențe între amigdalitele virale și cele bacteriene
|
AMIGDALITA VIRALĂ |
AMIGDALITA BACTERIANĂ |
|---|---|
|
Durerea de gât este discretă sau moderată |
Durerea de gât este intensă |
|
Începe lent, cu evoluție mai ușoară |
Are debut brusc, dintr-o dată |
|
Febra lipsește sau apare subfebrilitatea |
Febra apare frecvent și este crescută |
|
Durerea de cap lipsește de obicei |
Durerea de cap apare aproape mereu |
|
Starea generală nu este foarte afectat |
Starea generală este alterată |
|
Ganglionii nu sunt foarte reacționați |
Ganglionii submandibulari sunt foarte crescuți în volum și sunt dureroși la atingere |
|
Oboseala este absentă sau discretă |
Oboseală intensă și pierderea poftei de mâncare |
|
Căile respiratorii superioare sunt afectate: apar secreții nazale, tuse, strănut, lăcrimare |
De obicei nu sunt afectate căile respiratorii, dar apare salivația abundentă datorită dificultății de înghițire |
|
Faringele este roșu cu amigdalele ușor mărite |
Amigdalele sunt foarte inflamate cu depozite de puroi în plăci și chiar eroziuni |
|
Numărul de leucocite din sânge este normal sau scăzut, proteina C reactivă doar ușor crescută |
Numărul de leucocite este crescut cu proteina C reactivă mărită |
|
Exsudatul faringian este negativ |
La examenul de exsudat faringian apar streptococi, stafilococi sau alți germeni |
Aproximativ 55 % dintre amigdalite sunt de cauză virală, iar restul de 45 % bacteriană (streptococul beta hemolitic fiind incriminat în peste 90% dintre acestea).
O dată stabilită cauza, tratamentul se va face în funcție de agentul care a cauzat-o.
Astfel, pentru anginele virale, se va indica tratament local, adică cu lichide, gargară cu apă caldă cu sare, soluții dezinfectante și anestezice, glicerină sau violet de gențiană. Ca tratament medicamentos se poate folosi paracetamolul (500-1000 mg la 6-8 ore) sau antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, naproxenul, diclofenacul.
De asemenea, ajută terapia cu vitamine, imunostimulatoare, dar în nici un caz antibiotice, care nu doar că nu au efecte pe aceste forme de amigdalite, dar pot cauza efecte adverse grave.
Pentru anginele bacteriene, pe lângă tratamentul de mai sus, se va adăuga un antibiotic, doar cu recomandarea și după consultul medicului (ORL-ist preferabil, dar poate fi și medic generalist, de familie sau internist).
Antibioticul preferat este unul din clasa penicilinelor, dar pot fi și din alte clase (macrolide, fluoroquinolone).
Uneori, medicul ORL-ist poate recomanda, după ce un episod acut de amigdalită se încheie, o intervenție chirurgicală de extragere a amigdalelor – amigdalectomie, dar aceasta are anumite indicații bine stabilite și nu se recomandă a se efectua la toată lumea!
Am parte de tot mai mulți pacienți care se prezintă în cabinet, sau mai rău, în urgență pentru forme banale de amigdalită, care se pot trata acasă simplu și eficient. Sper că acest articol te va ajuta să identifici mai ușor dacă și de ce formă de amigdalită suferi, evitând astfel să dai bani sau să pierzi timp așteptând pe holurile spitalelor.🤔
Bibliografie
-
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544342/
-
Mircea Chiotan – Boli Infecțioase
-
Harrison`s Textbook of Internal Medicine 18th Edition
-
Wolford RW, Goyal A, Belgam Syed SY, et al. Pharyngitis. [Updated 2023 May 1]. In: StatPearls
-
https://www.europeanreview.org/wp/wp-content/uploads/4950-4954-Diagnosis-and-treatment-of-acute-pharyngitistonsillitis.pdf
