”Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate şi mai mult: materie lirică.”
(Emil Cioran)

De departe una dintre cele mai frecvente boli gastrointestinale cu care mă confrunt în ambulator este sindromul de intestin iritabil (SII).

Este un diagnostic dificil de stabilit deoarece nu există o examinare specifică care să determine existența acestui sindrom, însă unul din 5 oameni vor suferi de această boală de-a lungul vieții sale.

Am nenumărate exemple de pacienți cu sindrom de intestin iritabil din practica mea medicală, dar am să ți-o detaliez pe doamna P., de 42 ani, femeie cu un copil de 3 ani, divorțată, prinsă într-un job suprasolicitant (cadru didactic) dar care nu o satisface financiar.

De aproximativ 7 ani, de când debutaseră niște episoade de balonare puternică și durere abdominală (uneori atroce) se plimba prin tot felul de servicii medicale, a fost internată la mai multe spitale publice, a făcut nenumărate analize de sânge și scaun (unele foarte scumpe), a trecut prin mai multe scheme de tratament (inclusiv antibiotice, antiparazitare), a experimentat 3 colonoscopii și 2 gastroscopii, 4 CT-uri și un RMN abdominal și nici dânsa nu mai știa câte ecografii.

După toate aceste investigații medicii nu descoperiseră nicio problemă de sănătate, nicio cauză medicală pentru tulburările ei digestive – astfel că rămase cu diagnosticul de Sindrom de intestin iritabil (SII).

A venit la mine să mă întrebe dacă, la propunerea unui gastroenterolog probabil exasperat de multiplele sale prezentări la cabinet, să se opereze – să treacă printr-o laparoscopie exploratorie, practic, să fie deschisă de către un chirurg care să se uite prin abdomenul ei și să îi preleveze biopsii...poate-poate îi va descoperi ceva boală, va urma un tratament mai specific și în cateva luni va reveni la normal.

Bineînțeles că am descurajat-o. Doamna P. a fost extensiv examinată de-a lungul celor 7 ani, dar niciodată nu a cedat recomandărilor (de la puțini colegi, ce-i drept) de a efectua psihoterapie.

Doamna aceasta prefera să treacă printr-o intervenție chirurgicală, să fie deschisă cu un bisturiu, mai degrabă decât de a „se deschide” singură la un psiholog. Extraordinar!

I-am propus să încerce măcar câteva ședințe țintite de psihoterapie, iar dacă după 5 ședințe nu va obseva nicio îmbunătățire să se programeze la intevenție. A acceptat cu anumite reticențe, dar a acceptat.

Cauza cea mai des întâlnită a acestui sindrom o reprezintă tulburarile psihologice, cel mai frecvent anxietatea sau depresia .

Mai rar poate fi consecutivă unei infecții, unei inflamații intestinale, a unei traume (inclusiv chirurgicale) sau alergii alimentare, dar cauza principală o reprezintă stresul, sub toate formele sale - de la despărțirea de un partener de viață, la divorț, cearta cu membrii familiei sau plecarea din sânul familiei al unui membru, orice traumă de ordin psihic putând declanșa această boală.

De asemenea s-au descris forme de SII la pacienții cu copilărie disfuncțională : deprivare emoțională, părinte decedat sau cu o boală severă, abuz sexual, emoțional sau fizic.

Explicația principală pentru relația strânsă dintre stress și această boală o reprezintă perturbarea așa numitei axă creier –intestin. Această axă reunește sistemul nervos cu cel digestiv în ambele sensuri, astfel că o suferință psihologică de tipul depresiei sau anxietății provoacă manifestări ale tubului digestiv.

Un alt mecanism descris al acestei boli este și perturbarea microbiomului intestinal, care reprezintă totalitatea microorganismelor care populeaza sistemul digestiv (datele din literatura estimează un număr de 10¹⁴ celule față de numărul celulelor umane ce reprezintă 10¹³).

Această microfloră intestinală are un rol foarte important în funcționarea normală nu doar a funcției digestive, dar și a sistemului imun, cardiovascular și nervos.

Există 4 mari categorii de sindrom de intestin iritabil:

1. SII cu predominanța diareei

2. SII cu predominanța constipației

3. SII mixtă în care diareea și constipația alternează aproape egal

4. SII neclasificată

Luând în considerare aceste date, manifestările principale ale acestei boli sunt:

• Durerea sau discomfortul abdominal ameliorate de către defecație

• Modificări de consistență sau frecvență a scaunului

• Accentuarea durerii de către alimentație sau stress

• Tulburări de tranzit intestinal: diaree, constipație, alternarea diareei cu constipația

• Balonări și senzația de distensie abdominală

• Grețuri și vărsătură

• Senzație de disconfort la înghițire

• Durere de piept

Sindromul de intestin iritabil se mai poate asocia și cu alte boli: fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, boala inflamatorie pelvină , dar și cu patologii psihiatrice de tipul depresiei majore, a sindromului anxios sau a tulburărilor somatoforme.

De cele mai multe ori această boală nu prezintă complicații sau risc vital, cu excepția următoarelor semne și simptome care trebuie să trimită pacientul de urgență la medic:

• Modificarea consistenței scaunului sau a frecvenței la un pacient vârstnic

• Istoric familia de cancer ovarian sau digestiv

• Sângerări rectale

• Apariția de mase sau formațiuni la nivel rectal sau abdominal

• Anemie

• Scădere neintenționată în greutate

• Sindrom inflamator la analizele sanguine

Diagnosticul acestui sindrom se face prin excluderea unor cauze organice. După un examen clinic și o discuție cu pacientul această boală începe să fie evidentă.

Este posibil ca medicul să indice analize de sânge (hemoleucogramă în special, dar și probe hepatice sau renale), examen de scaun.

Ecografia abdominală ar trebui efectuată mereu în fața unui pacient cu durere abdominală.

În general aceste investigații nu ar trebui să fie modificate. Dacă simptomatologia persistă sau apare cel puțin unul dintre factorii enumerați mai sus se va efectua colonoscopie totală și cu examen histopatologic care vor tranșa diagnosticul.

Tratamentul acestei patologii presupune o abordare multidiscipilară, cum ne place nouă medicilor să o numim, între care medicul internist sau gastroenterolog ocupă locul central alături de psihoterapeut/psihiatru și medicul nutriționist.

Dintre mijloacele de tratament probabil că cel mai important aspect îl reprezintă consilierea psihologică.

Până când nu se rezolvă problemele psihologice care au provocat acest sindrom această boală fie se va accentua, fie va persista pe termen indefinit.

Dieta pacienților cu SII trebuie adaptată nevoilor pacientului.

Astfel, dacă se stabilește că sunt alimente care produc exacerbarea simptomelor (cafeaua, cerealele, produsele lactate sau îndulcitorii artificiali) acestea vor fi evitate.

Există o categorie de pacienți fără intoleranță la gluten sau la lactoză, dar la care produsele cu gluten sau lactatele produc accentuarea simptomelor; în acest caz se va indica o dietă fără gluten, respectiv fără produse lactate.

Printre măsurile generale de dietoterapie se află:

1. Respectarea orarului meselor

2. Hidratarea corespunzătoare (minim 8 pahare cu apă pe zi)

3. Reducerea consumului de ceai sau cafea la maxim 3 căni/zi

4. Limitarea consumului de fibre vegetale (făină integrală, pâine, orez brun etc.)

5. Reducerea consumului de amidon

6. Reducerea consumului de fructe la 3 porții/zi (240 g aproximativ)

7. Reducerea consumului de alcool și băuturi carbogazoase

8. Evitarea îndulcitorilor sintetici

9. Adaosul de fulgi de ovăz în dietă, mai ales la cei cu balonări

Există și mijloace medicamentoase, dar acestea sunt direcționate spre gestionarea simptomelor și mai puțin către tratarea cauzelor.

Astfel se pot utiliza : laxative în cazul constipației, antidiareice în caz de diaree, antispatice utile în tratarea durerilor abdominale, probiotice pentru refacerea florei intestinale, dar și antibiotice, antidepresive și anxiolitice, utilizate în funcție de caz la indicația medicului curant.

Sindromul de intestin iritabil nu reduce speranța de viață a pacienților, însă calitatea vieții este profund afectată, în majoritatea cazurilor simptomatologia fiind stabilă de-a lungul timpului, cu perioade de accentuări și de remisiune.

Printre factorii care anunță o boală cu evoluție nefastă se numără dubiile și nesiguranța privind diagnosticul și eficiența tratamentelor medicamentoase și a psihoterapiei, o boală cronică cu evoluție de mult timp, afectarea organică a tubului digestiv și expunerea îndelungată la factorii de stress.

După 3 ședințe de terapie doamna P. s-a întors la cabinet.

Nu era vindecată, mai avea foarte multe de făcut în privința aceasta, dar era ferm convinsă acum că nu va efectua intervenția chirurgicală.

Își făcuse o listă cu cele mai importante probleme emoționale pe care urma să le dea de capăt, iar balonarea și durerea abdominală ocupau acum un loc secundar în viața ei. 😊

Bibliografie:

1. Biljana Radovanovic-Dinica, Snezana Tesic-Rajkovica, Sasa Grgovc, Gordana Petrovica, Valentina Zivkovic. Irritable bowel syndrome – from etiopathogenesis to therapy Biomed Pap Med Fac Univ Palacky Olomouc Czech Repub. 2018 Mar; 162(1):1-9

2. Rosa LS Soares. Irritable bowel syndrome: A clinical review. World J Gastroenterol. 2014 Sep 14; 20(34): 12144–12160

3. Rosario Cuomo, Paolo Andreozzi, Francesco Paolo Zito, Valentina Passananti, Giovanni De Carlo, and Giovanni Sarnelli. Irritable bowel syndrome and food interaction. World J Gastroenterol. 2014 Jul 21; 20(27): 8837–8845.

4. Hong-Yan Qin, Chung-Wah Cheng, Xu-Dong Tang, and Zhao-Xiang Bian. Impact of psychological stress on irritable bowel syndrome. World J Gastroenterol. 2014 Oct 21; 20(39): 14126–14131.