“Cu libertate, cărți, flori și lună, cine nu ar putea fi fericit?”
(Oscar Wilde)>

Seleniul este un oligoelement, adică un mineral aflat în cantitate foarte mică în corpul uman dar care este esențial pentru buna funcționare a sa.

Deși este foarte puțin cunoscut publicului larg, locuitorii țării noastre sunt la risc crescut de deficit, astfel că am considerat oportun să discutăm despre el.

Denumirea de Seleniu vine din grecescul selene, care înseamnă lună.

De la descoperirea sa în anul 1817 acesta a trecut prin mai multe etape: inițial se considera neimportant, apoi s-a crezut că poate cauza cancere, ulterior ajungând să fie descoperite cel puțin 35 de proteine care îl conțin (selenoproteine) și care sunt esențiale pentru menținerea stării de sănătate.

Date recente arată că 0,5 - 1 miliard de locuitori ai planetei suferă de deficit de Seleniu.

Acest deficit apare mai ales în țările în care cantitate de seleniu din sol este scăzută – România și tot estul Europei făcând parte din această categorie.

FUNCȚIILE BIOLOGICE ALE SELENIULUI

1. Funcționarea normală a tiroidei – tiroida are cea mai mare concentrație de seleniu dintre toate organele corpului; seleniul are rol în activarea hormonilor tiroidieni, fară acesta tiroida neputând să își desfășoare activitatea.

2. Sănătatea sistemului cardiovascular – deficitul sever de seleniu poate cauza insuficiența cardiacă (inima își reduce din activitate) care poate cauza inclusiv deces.

3. Imunitatea și apărarea contra infecțiilor – Seleniul este important în activitatea mai mulor enzime și celule imunitare.

Previne evoluția spre SIDA la pacienții infectați cu HIV, reduce riscul de agravare a infecției cu virusul hepatic B și C, dar se pare și că în lipsa lui virusuri care de obicei sunt inofensive pot deveni agresive pentru om.

4. Funcționarea sistemului nervos – deficitul de Seleniu poate produce stări depresive, poate crește nivelul de agresivitate și violență.

De asemenea, s-a dovedit faptul că pacienții cu demență Alzheimer au doar 60 % din cantitatea de seleniu în creier față de subiecții sănătoși.

5. Reproducere și sănătatea sexuală a bărbatului – seleniul participă la formarea testosteronului și la producția de spermatozoizi.

DEFICITUL DE SELENIU

Lipsa din alimentație a seleniului poate cauza:

– dureri musculare și de articulații

– deformări osoase

– edeme (umflături de picioare)

– lipsă de aer

– reducerea fertilității bărbatului

– creșterea riscului de cancer prostatic

– boli neurologice

– infecții repetitive

SURSE DE SELENIU

În principal, seleniul se găsește în soluri de unde este preluat de plante și animale.

Sursele vegetale cuprind nuci de Brazilia, semințe de diferite plante, legume cu frunze verzi, ciuperci (shiitake, champignon...), drojdie de bere

Sursele animale de seleniu: pește (ton, sardine), fructe de mare (creveți, crabi), ficat, carne de vită, pui sau curcan

Doza zilnica recomandată de Seleniu = 90 µg

Doza maximă sigură de Seleniu este 400 µg, iar peste acest prag Seleniul devine toxic.

Toxicitatea selenică este foarte rară și se poate manifesta prin diaree, căderea părului, dureri articulare, greață și oboseală extremă.

Pentru a verifica nivelul de seleniu din organism se poate doza cantitatea din sânge sau din unghii/fir de păr.

Deși nu este intens popularizat, precum vitamina D sau magneziul, Seleniul este un element esențial pentru organismul uman sănătos.

Pe lângă rolurile antioxidante, antiaging participă la funcționarea normală a sistemului nervos, a tiroidei și aparatului reproducător și este important pentru imunitate și protecția față de boli.

Bibliografie:

1. Reich HJ, Hondal RJ. Why Nature Chose Selenium. ACS Chem Biol. 2016 Apr 15;11(4):821-41.

2. Rayman MP. The importance of selenium to human health. Lancet. 2000 Jul 15;356(9225):233-41.

3. Institute of Medicine (US) Panel on Dietary Antioxidants and Related Compounds. Dietary Reference Intakes for Vitamin C, Vitamin E, Selenium, and Carotenoids. National Academies Press (US); Washington (DC): 2000.

4. Tinggi U. Selenium: its role as antioxidant in human health. Environ Health Prev Med. 2008 Mar;13(2):102-8.