Medicina internă - Cu ce se mănâncă?
“Scopul medicinei este să prevină boala și să prelungească viața; idealul
medicinei este să elimine nevoia de medic.”
(Willian J. Mayo)
De cele mai multe ori când sunt întrebat despre specialitatea mea reacția este una de confuzie:
"Ce este medicina internă? Este aceeași cu medicina de familie sau medicina generala?"
"Ce fel de pacienți de pot adresa medicului internist?"
"Medicina internă acoperă și urgențele sau este o specialitate de cabinet și ambulator?"
"Medicul internist se ocupă cu sângerările din interiorul corpului?"
Sau "este medicul desemnat, de la intrarea într-un serviciu medical, care direcționează pacientul spre cabinetul/salonul potrivit?"
Am hotărât, prin urmare, ca acest articol să fie o descriere a medicinei interne, a rolurilor medicului internist și o prezentare succintă a afecțiunilor asupra căruia internistul are competențe.
Am ales medicina internă ca specialitate în anul 2012.
De-a lungul anilor de facultate mă hotăram greu ce specialitate să aleg deoarece toate mi se păreau importante.
Pacientul cu boală de inimă avea aproape mereu probleme cu articulațiile și cu colesterolul din sânge.
Chiar dacă pacientul suferea de ulcer gastric avea si hipertensiune arteriala și era obez.
Cum să disociezi între acestea? Scopul medicului este să trateze pacientul și nu boala.
Tocmai datorită complexitații organismului uman am ales să mă dedic acestei
ramuri medicale.
Medicina internă este specialitatea medicală care acoperă o mare varietate de afecțiuni ale organelor interne, de la plămâni, tract respirator, inimă, vase de sânge, tub digestiv, ficat, rinichi, tract urinar, creier, coloană vertebrală până la nervi, mușchi și articulații.
Deși unele boli afectează specific doar un singur organ, majoritatea lor (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială , cancerul) intereseaza mai multe organe și chiar organismul în totalitate.
Aici intră în scenă medicul internist, care are capacitatea și pregătirea necesară să diagnosticheze și să gestioneze aceste boli și să le integreze pe toate într-un tratament unitar.
Marea majoritate a pacienților mei suferă concomitent de mai multe afecțiuni și fiecare boală este gestionată de către medicul curant aferent – dacă suferă de hipertensiune arterială, de diabet zaharat și de coxartroză, deja în strategia de tratament se vor afla cardiologul, diabetologul și reumatologul.
Rolul meu este tocmai acela de a privi în ansamblu acest pacient, de a integra tratamentele fiecarei boli in parte astfel încât eficiența terapiei să fie maximă.
De-a lungul pregătirii în rezidențiat medicul internist efectuează rotații pe mai multe specialități medicale, învățând astfel specificul fiecăreia în parte.
Și tocmai această parcurgere a tuturor specialităților medicale îl face pe internist capabil să prioritizeze, să grupeze sau chiar să modifice tratamentul indicat de către colegi.
Din această specialitate s-au desprins de-a lungul timpului mai multe ramuri ale medicinei, cum ar fi:
– Cardiologia și medicina vasculară (bolile inimii și ale vaselor de sânge)
– Gastroenterologia și hepatologia (bolile tubului digestiv, pancreasului și ficatului)
– Pneumoftiziologia (bolile plămânului și ale căilor respiratorii)
– Neurologia (bolile sistemului nervos – creier, nervi)
– Oncologia (cancerul)
– Diabetul zaharat și bolile de nutriție
– Reumatologia (bolile autoimune și ale sistemului osteo-articular)
– sau Nefrologia (bolile rinichiului și ale căilor urinare).
Medicul internist nu are neapărat mai puține competențe medicale decât are medicul specialist de organ, ci mai degrabă are rolul de a trata pacienții care prezintă mai multe afecțiuni simultan sau au boli complexe cu afectarea mai multor organe.
Această specialitate se pretează atât în mediul spitalicesc și în camera de gardă, cât și în ambulator sau în cabinetele medicale private.
Frecvent se face confuzia între medicul internist și medicul de medicină generală sau medicul de familie.
Medicul internist este ca un fel de pediatru pentru adult, pe când medicul de familie este atât un internist cât și un pediatru, aria sa de interes variind de la boli ale organelor interne până la afecțiuni chirugicale și afecțiuni ale copiilor și ale gravidei.
Medicul internist poate dobândi competențe specifice care să îl ajute în practicarea specialității sale.
Majoritarea au capacitatea de a efectua ecografii (generală, ecocardiografie, ecografie Doppler), dar și intervenții minim invazive (endoscopii, bronhoscopie, angioplastie percutană), monitorizare Holter, efectuare testelor de efort sau spirometrie sau recomandări de dietoterapie și de modificare a stilului de viață.
Pentru a sumariza ariile de interes ale medicinei interne, Colegiul American al Medicilor (ACP – American College of Physicians) recunoaște 13 domenii medicale care se pretează în acest sens:
─ Cardiologia și medicina vasculară
─ Medicina sportivă
─ Medicina adolescentului și a dezvoltării sexuale și fiziologice
─ Oncologia și oncoterapia
─ Imunologia și alergologia
─ Hematologia (afecțiuni ale sângelui)
─ Nefrologia
─ Endocrinologia (afecțiuni ale glandelor) și diabetul zaharat
─ Geriatria
─ Bolile infecțioase
─ Gastroenterologia și hepatologia
─ Reumatologia
─ Pneumologia
