Infecțiile de tract urinar - Urinatul dureros

Infecțiile de tract urinar

”Contemplaţi iubirea: cunoaşteţi simţământ mai nobil, patimă mai puţin suspectă? Fiorii ei fac concurenţă muzicii, rivalizează cu lacrimile singurătăţii şi extazului: este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare: elanuri învecinate cu excreţia, cer al glandelor, sfinţenie subită a orificiilor”
(Emil Cioran)

Nu cred că trece o săptămână fără să fiu pus în fața unui caz de infecție urinară.

Foarte rar grave, dar de multe ori repetate de mai multe ori pe parcursul unui an, infecțiile acestea le depistez aproape în totalitate la femei.

Fiind chiar așa de frecvente propun să vedem împreună cele mai importante aspecte ale acestor infecții.

Infecțiile de tract urinar (ITU) sunt printre cele mai frecvente infecții prezente la adulți și afectează oricare dintre componentele tractului urinar - vezica urinară și căile urinare (ureterele, uretra).

Afectează mai mult femeile decât bărbații, unele studii remarcând o frecvență de 4 ori mai mare la sexul feminin.

Apar, de obicei, între 16-35 ani, iar 10% dintre femei prezintă câte un episod de infecție anual!

Din păcate, infecțiile urinare apar de mai multe ori de-a lungul vieții, majoritatea femeilor prezentând un episod nou la un an de la tratarea celui anterior.

Gradul mare de afectare a femeilor în cazul infecțiilor de tract urinar se explică prin anatomia particulară a sistemului urinar.

Uretra, ultima porțiune a căilor urinare, care este ca un conduct ce transportă urina de la vezica urinară, este mai scurtă decât la bărbați și prin urmare riscul ca bacteriile și alte microorganisme să ”urce” pe acest conduct spre vezică sau rinichi este mult mai mare.

Există 2 mari categorii de infecții urinare:

1. Infecții necomplicate - apar la persoanele care nu au afecțiuni urologice

2. Infecții urinare complicate - la cei care au afecțiuni care întrețin sau produc infecția urinară.

Aici se încadrează pacienții cu boli care afectează:

– imunitatea (diabetul zaharat, infecția HIV/SIDA)

– infecțiile urinare la bărbați (se consideră întodeauna complicate)

– infecțiile urinare recurente (cele care se tot repetă)

– infecțiile la pacienții transplantați sau cei cu afecțiuni urologice preexistente (purtători de sonde urinare, malformații de rinichi etc.)

În cazul sexului masculin, infecțiile urinare sunt destul de rare, astfel că prezența lor este întotdeauna categorisită ca o formă complicată.

Agentul infecțios în cazul acestor infecții este, de cele mai multe ori, o bacterie - Escherichia coli (sau E. coli cum ne place nouă medicilor să o botezăm).

Această bacterie se află, în mod normal, pe pielea și mucoasele din jurul căilor urinare și poate, în unele condiții, să declanșeze boala.

Pe lângă E. coli, mai există o sumedenie de bacterii (Klebsiella, Proteus, Pseudomonas etc.), ciuperci sau virusuri care pot determina infecții urinare.

Oricare ar fi agentul cauzator al ITU simptomele sunt similare : Infecțiile de tract urinar

— Usturime la urinat

— Durere în partea de jos a abdomenului

— Uneori febră, frisoane, grețuri

— Senzația de urinat incomplet

Diagnosticul de ITU se pune pe seama simptomelor de mai sus, la care se adaugă un examen de urină (sumar urinar și sediment), precum și un examen de urocultură, care este esențial pentru certificarea infecției și determinarea antibioticului cu eficiența cea mai mare în tratament (antibiogramă).

În unele cazuri medicul îți va recomanda efectuarea unor analize de sânge(hemogramă, markeri de inflamație), ecografie renală, uroCT, consultginecologic sau altele.
Acestea se vor face doar la indicația medicului.

Dacă este al doilea episod de ITU aproape mereu recomand și o evaluare urologică.

Odată diagnosticată ITU trebuie tratată pentru a preveni complicațiile: pielonefrita (infecție severă a rinichiului care impune tratament antibiotic agresiv și de multe ori internare în spital), septicemie, șoc septic.

Tratamentul ITU presupune, în primul rând măsuri generale

-igiena locală strictă (spălatul zonei intime, în cazul femeilor, din față în spate, nu invers!)

-hidratarea corectă (lichidele ”spală„ rinichii și căile urinare și ajută la eliminarea infecției)

Tratamentul antibiotic va fi indicat ÎNTOTDEAUNA de către medic și nu pot să accentuez suficient acest aspect.

Indicația de antibiotic, tipul, durata tratamentului, și forma de administrare (uneori este nevoie de tratament injectabil) se face în funcție de foarte mulți factori, de la sexul pacientului, la starea de gravidie, de antecedentele pacientului și altele, așa că este necesar consultului medical.

Cel mai des recomand un singur antibiotic, administrat oral sub formă de comprimate, dar am avut situații când am administrat și o combinație de antibiotice sau a fost nevoie de tratament perfuzabil sau chiar prelungirea terapiei peste 2 săptămâni!

Nu e de joacă cu tratamentul – am avut situații când dintr-o infecție banală pacienta ajuns internată pe secția de terapie intensivă a spitalului de boli infecțioase.

Mai utilizez și tratamente simptomatice, de tipul NoSpa sau paracetamol, pentru controlul disconfortului și „dezinfectante urinare„ cum ar fi extractele de merișor "

Deși sunt extrase naturale au eficiență sporită și studiată, mai ales pe infecțiile simple și pot fi utilizate și în prevenția unor noi episoade de ITU.

Femeie sau bărbat, adolescent sau pensionar, oltean sau ardelean, infecțiile de tract urinar nu fac discriminări.

Din păcate sunt foarte frecvente, dar totuși românul tipic nu cunoaște informațiile de bază pentru a le preveni sau depista corect.