”Este suficient de rău că lumea încă mai moare de SIDA, dar nimeni nu ar trebui să moară de ignoranță.”
(Elizabeth Taylor)

Dacă ai fost depistat cu infecție HIV sau dorești să știi mai multe despre această afecțiune, acest articol este pentru tine.

Cel mai important aspect pe care trebuie să îl reții este să mergi la medicul infecționist (de la spitalul de boli infecțioase din localitate sau din orașul reședință de județ) pentru a fi luat în evidență și pentru a începe tratamentul.

PRIMUL CONTACT CU MEDICUL

Probabil că cel mai important aspect este consilierea psihologică după aflarea rezultatului pozitiv.

Datorită stigmei enorme din societate legat de acest virus această etapă este obligatorie și necesară fiecărui pacient și ar trebuie reluată oricând, la nevoie.

După ce vei fi evaluat clinic ți se vor face analize.

De multe ori infecția HIV este însoțită și de alte afecțiuni (sifilis, chalamydia), dar uneori pot să fie concomitente și complicațiile.

Din bateria de analize obligatorie, ți se vor recolta viremia, adică cantitatea de virus din sânge (să nu te sperii, uneori poate depăși valori de milioane de unități) și nivelul de limfocite CD4, cele despre care scriam că sunt celulele țintă ale virusului.

Nivelul normal de CD 4 este situat între 500-1200 celule/mm3 sânge, iar în acest interval imunitatea funcționează la nivel optim.

În funcție de rezultatul viremiei și a nivelului de CD4 se va stabili stadiul bolii și se va iniția tratament corespunzător.

MANIFESTĂRILE INFECȚIEI CU HIV

1. Primoinfecția cu HIV

Este prima etapă ce apare după contactul infectant și nu întotdeauna se manifestă prin simptome.

Dacă este simptomatică însă, această perioadă este marcată de ganglioni inflamați, dureri de mușchi și articulații, transpirații, oboseală, erupții pe piele sau infecții respiratorii (mai ales amigdalite) simptome care mimează o infecție gripală. Acestea trec fără tratament în maxim o lună.

2. Infecția cronică asimptomatică

Poate dura între 2 și 10 ani și este o perioadă marcată de lipsa simptomatologiei, dar de niveluri tot mai mari de virus în sânge.

De asemenea pacientul este contagios și tot în acest interval încep să apară anticorpii antiHIV, cei care se depistează la testare (până la 3 luni de la momentul infectant).

3. Infecția cronică simptomatică care cuprinde mai multe etape, ultima fiind stadiul SIDA

În această etapă nivelul de limfocite CD 4 este foarte scăzut și implicit sistemul imunitar nu mai face față infecțiilor banale.

Practic, SIDA grupează o serie de boli care, dacă nu sunt tratate, pot duce la decesul pacientului.

• Pneumonii (cea mai frecventă cu Pneumocystis, dar și cu CMV)

• Tuberculoză pulmonară

• encefalite și meningite (infecții ale creierului) cu Toxoplasma, fungi

• infecții digestive (colite, ulcerații și candidoze esofagiene)

• sarcom Kaposi (o formă de cancer cu mai multe localizări – pulmonar, de piele, creier)

• infecții ale pielii și mucoaselor.

Pacientul cu infecţie HIV are în prezent o situaţie particulară faţă de bolnavii obişnuiţi, chiar cu boli severe cu potenţial letal, determinată atât de factori clinico-evolutivi, cât şi socio-familiali.

MONITORIZAREA PACIENTULUI CU INFECȚIE HIV

Cel mai important aspect pe care aș vrea să-l reții este importanța cunoașterii bolii și a căilor de transmitere a virusului. Informarea privind aceste aspecte poate opri și evoluția bolii, dar și transmiterea ei în colectivitate. De aceea discuția cu psihologul și medicul infecționist este obligatorie!

Indiferent de stadiul infecției se recomandă inițierea tratamentului imediat, fără a se aștepta degradarea sistemului imunitar.

Pacientul depistat cu HIV trebuie să își efectueze de două ori pe an analize biologice (hemogramă, profil de grăsimi, funcția rinichiului și ficatului), dar și nivelul de viremie și CD 4, pentru a menține viremia nedetectabilă și numărul de limfocite CD 4 peste 500/mm3.

Partenerii persoanei infectate sunt sfătuiți să inițieze profilaxia HIV, așa numita PrEP – tratament pre-expunere profilactic care conține o combinație de antivirale cu efect protector.

Utilizarea prezervativului și a terapiei PrEP reduce la zero riscul de infecție cu virusul HIV.

TRATAMENTUL INFECȚIEI

Inițierea tratamentului și preparatele medicamentoase folosite sunt indicate de către medicul infecționist pe baza unor ghiduri internaționale.

De cele mai multe ori se vor utiliza o combinație de antivirale (medicamente împotriva virusurilor) de tipul tenofovir, emtricitabină, dolutegravir, saquinavir, ritonavir etc.

Fiind medicamente cu efecte adverse se recomandă monitorizarea periodică prin analize de sânge, ecografie abdominală, radiografie pulmonară și ce mai indică, după caz, medicul infecționist.

Doresc să rămâi cu ideea că infecția cu HIV a ajuns să fie o banalitate, pacienții ajungând să trăiască vieți normale (uneori mai lungi decât populația generală datorită controalelor medicale periodice), iar perspectiva vaccinului sau a tratamentelor curative să aducă la orizont perspectiva eradicării acestei afecțiuni.

Dacă ai orice fel de întrebare legat de acest subiect sau despre alte boli cu transmitere sexuală există multe asociații care te pot ajuta, iar pe mine știi unde mă găsești😊)

Bibliografie

1. Justiz Vaillant AA, Gulick PG. HIV Disease Current Practice. 2022 Sep 20. In: StatPearls

2. Goldschmidt R, Chu C. HIV Infection in Adults: Initial Management. Am Fam Physician. 2021 Apr 1

3. https://arasnet.ro/

4. https://insp.gov.ro/centrul-national-de-evaluare-si-promovare-a-starii-de-sanatate-cnepss/starea-de-sanatate/boli-transmisbile/hiv-sida/