“Este o boală a oamenilor că își neglijează propriul câmp pentru a căuta buruieni în câmpurile altora.”
(Victor Hugo)

Pe vremea când am început să studiez medicina (deja începe promițător 😊) hipertensiunea arterială (HTA) era privită ca boala vârstnicului, cel mai des la cei peste 50-60 ani.

Această paradigmă s-a schimbat simțitor în momentul în care, rezident fiind, întâlneam în urgență sau internam pe secția de cardiologie câte un tânăr (da, de obicei era de sex masculin) de 20-25 ani cu tensiune arterială mai mare de 140/90 mmHg.

De multe ori nici nu știam cum să privim această problemă – era într-adevăr hipertensiv tânărul? Avea o cauză pentru această creștere tensională? Era o problemă punctuală, apărută probabil pe stres și oboseală? Să introducem medicamentele antihipertensive care le administram la vârsnici? Vor avea aceeași eficiență?

Din păcate (și pe alocuri din fericire) am învățat să gestionăm tot mai bine această problemă (când vorbesc la plural mă refer că și colegii mei mai mari erau stupefiați de numărul tot mai mare de hipertensivi de 20 ani) și să descoperim cauze tot mai ciudate și tratamente de nișă pentru această caterogie de pacienți.

Deși creșterea tensiunii arteriale peste valorile standard de 120/80 mmHg este firească și des întâlnită pe parcursul unei zile, când aceasta depășește 160/100 mmHg sau când valorile tensiunii sunt constant peste 120/80mm Hg sau când creșterea tensiunii este însoțită de simptome (grețuri, dureri de cap, leșin) putem vorbi de o problemă de sănătate (încă nu putem stabili ferm diagnosticul de hipertensiune).

Am dezbătut problema HTA într-un alt articol, asfel că nu voi relua problemele de diagnostic din nou, ci voi pune accent pe diferențele în depistarea, tratamentul și cauzele particulare care duc la HTA la tineri.

Spre deosebire de pacientul vârstnic, la tineri HTA are de cele mai multe ori o cauză de fond care declanșează și întreține creșterea tensiunii arteriale.

Aceste cauze se pot grupa în mai multe categorii:

1. Cauze endocrine (hormonale): afecțiunile tiroidei, bolile glanei suprarenale

2. Cauze renale: stenoza (îngustarea) arterei renale, litiaza (pietrele) renală, boala renală a diabeticului, pielonefrita acută/cronică (infecția rinichiului) etc

3. Cauze toxice : alcool, amfetamine, cocaină, nicotina

4. Cauze psihoemoționale – anxietatea, depresia

5. Cauze cardiovasculare: boli înnăscute ale inimii și vaselor de sânge

Mai există și alte cauze ale HTA, dar acestea sunt dintre cele mai frecvente.

SIMPTOMELE HTA LA TINERI:

• Durere de cap, intensă, localizată de obicei, la ceafă

• Grețuri, vărsături

• Tulburări de vedere (”steluțe”, pierderea vederii, vedere dublă)

• Stări de leșin sau chiar pierderea conștienței

• Stare de slăbiciune, amețeli

Nu de puține ori ne confruntăm cu pacienți hipertensivi care nu prezintă simptome, sau la care simptomatologia este atipică sau atenuată. Aceștia sunt depistați hipertensivi în cadrul unui control de rutină, cel mai frecvent la medicina muncii.

Este imperios necesar trimiterea acestor pacienți de către medicul de familie spre medicina internă sau cardiologie pentru efectuarea unui bilanț și inițierea tratamentului.

Complicațiile HTA sunt dintre cele mai severe: pierderea văzului, insuficiență renală cu pierderea funcției rinichiului și efectuarea dializei, infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, accidente vasculare cerebrale cu hemoragie intracraniană, paralizii sau chiar moarte cardiacă subită

Când un pacient sub 50 ani este depistat cu HTA trebuie confirmat acest diagnostic prin monitorizarea ambulatorie a TA/24 ore, care constă prin montarea unei manșete de tensiometru conectată la un aparat care înregistrează automat și periodic tensiunea arterială (inclusiv noaptea, în somn).

Rezultatul acestei monitorizări este interpretat de către medic și diagnosticul poate fi certificat.

HTA se stadializează în 3 grade în funcție de valorile tensiunii arteriale

După certificarea diagnosticului, un pas absolut esențial și deseori ignorat de către cei care gestionează această boală este screeningul cauzelor secundare ale HTA (despre care am vorbit mai sus).

Un bilanț minim ar trebui să includă pe lângă analizele de sânge și urină despre care am mai vorbit și:

• determinări de hormoni (cortizol urinar/24 ore, hormoni tiroidieni, metanefrine plasmatice)

• ecografie de artere renale sau chiar angioCT abdomino-pelvin

• radiografie toracică

• ecografie cardiacă

• uneori chiar IRM cerebral cu substanță de contrast, scintigrafie renală de perfuzie, polisomnografie sau test de efort cardiovascular.

Toate aceste indicații de investigații trebuie recomandate de către medicul curant în funcție de simptomatologie, vârstă, sex și alți factori individuali.

Dacă este descoperită o cauză a HTA (boală tiroidiană, boală renală, apnee de somn, abuz de toxice), de obicei înlăturarea acesteia duce la normalizarea sau cel puțin stabilizarea HTA.

În plus riscul de complicații ulterioare scade dramatic precum și răspunsul la tratament.

Destul de frecvent, însă, nu se obiectiveză nici o altă cauză a hipertensiunii, rămânând doar factorul genetic și stilul de viață al pacientului.

În ciuda acestui fapt, se vor relua investigațiile peste un anumit interval de timp (unele boli se pot depista mai târziu), mai ales dacă răspunsul la terapie nu este satisfăcător.

TRATAMENTUL HTA LA TINERI este relativ asemănător cu cel la vârstnic, cu mici modificări în funcție de sex, cauza declanșatoare sau activitatea zilnică a pacientului.

Se pot utiliza inhibitori ai sistemului renină-angiotensină, blocante de canale de calciu și mai rar diuretice, betablocante.

Uneori este necesară utilizarea antihipertensivelor de rezervă sau chiar combinarea mai multor medicamente.

Experiența medicală personală, dar și o multitudine de studii de specialitate, îmi permite să apreciez că pentru creșterea eficienței terapeutice și a menținerii controlului asupra valorilor TA, asocierea la medicația prescriscă de cardiolog a consilierii psihologice, a tehnicilor de meditație și yoga, activitatea fizică moderată, dar constantă, precum și a altor metode de optimizare a stilului de viață (alimentație corespunzătoare, renunțarea la fumat) este foarte benefică.

Deși HTA devine încet-încet din boala vârsnicului, o afecțiune a tuturor vârstelor, medicina modernă are mijloace variate de diagnostic și tratament, ceea ce face util și important screeningul la toate vârstele.

Bibliografie

1. Braunwald's Heart Disease. A textbook of Cardiovascular Medicine 10th Edition

2. Samuels JA, Zavala AS, Kinney JM, Bell CS. Hypertension in Children and Adolescents. Adv Chronic Kidney Dis. 2019 Mar;26(2):146-150.

3. Chrysaidou K, Chainoglou A, Karava V, Dotis J, Printza N, Stabouli S. Secondary Hypertension in Children and Adolescents: Novel Insights. Curr Hypertens Rev. 2020;16(1):37-44.