Hemoleucograma - Cea mai folositoare analiză?

“Familia nu ar trebui să cuprindă doar cei cu care împărțim același sânge, dar
și pe cei pentru care l-am da.”
(Charles Dickens)
Hemoleucograma este una dintre cele mai utilizate analize de sânge, care oferă informații despre numărul, forma și tipul celulelor sanguine.
Eu o cer aproape întodeauna când fac indicații de analize de sânge deoarece aduce o grămadă de infomații despre starea de sănătate.
Am decis să scriu despre hemoleucogramă (HLG) deoarce pe buletinul de analize apar foarte mulți indici, unii cunoscuți, alții mai puțin.
Așa că, pentru început, îți propun să vedem care sunt celulele sanguine și ce rol au acestea.
Globulele roșii (hematiile) sunt celule mici, cu forma de semilună, culoare roșie (după cum specifică și numele) care au rolul de a fixa și transporta oxigenul de la plămâni, prin tot arborele circulator până la celulele organismului, de unde preiau dioxidul de carbon pe care îl duc înapoi la plămâni care îl elimină prin aerul expirat.
Globulele albe (leucocitele) sunt celule mai mari, mai rare decât cele roșii, cu rol în apărarea organismului față de microbi și alte substanțe din mediul exterior.
Există 5 tipuri mari de celule albe:
• Neutrofile – sunt cele mai numeroase; apără organismul de infecții
• Eozinofile – rare; au rol în alergii și protecția față de paraziți
• Bazofile – rare; au rol în alergii și inflamații
• Limfocitele – celule mici, cu rol în protecția antivirală și producția de anticorpi
• Monocitele – celule rare, care apără organismul de infecții (prin transformarea în macrofage) și produc substanțe active imune
Trombocitele (plachetele sanguine) sunt cele mai mici celule din sânge, mai numeroase decât globulele albe, care au rol în coagularea sângelui.
În cazul în care apare o hemoragie, acestea se ”lipesc” unele de altele și formează un cheag (dop) la nivelul vasului de sânge, împiedicând astfel sângerarea.
Recoltarea hemoleucogramei se face de obicei dimineața, pe stomacul gol, cu post alimentar de cel puțin 8 ore, din sângele venos.
Când se recoltează hemoleucograma?
· Anemii și hemoragii (sângerări)
· Infecții (virale, bacteriene, TBC etc.)
· Unele cancere, mai ales leucemii și limfoame (cancere de sânge)
· Boli de coagulare
· Boli de plămâni și de inimă
· Boli renale (insuficiența renală, dializă)
· Boli digestive (mai ales cele care presupun sângerări din tubul digestiv)
Principalii parametrii care se urmăresc la efectuarea hemoleucogramei sunt:
– numărul de hematii
– hemoglobina (Hb)
– hematocritul (Ht)
– volumul eritrocitar mediu (VEM)
– hemoglobina eritrocitară medie (HEM)
– concentrația eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM)
– numărul de leucocite și toate subtipurile aferente
– numărul de trombocite
– numărul de reticulocite.
Numărul de hematii
─ variază cu vârsta și sexul pacientului
─ la femei: 4-5,2 milioane/ mm³ sânge și la bărbați 4,3-5,6 milioane/mm³ sânge
─ crește în caz de: deshidratare, boli de plămâni și de inimă, expunerea la altitudini mari, statusul de fumător, sindromul de apnee în somn, boli de rinichi și unele cancere
- scade în caz de anemie
Nivelul de hemoglobină
─ hemoglobina este substanța activă din interiorul globulelor roșii care fixează oxigenul și dioxidul de carbon
─ femei: 12-15,8 g/dl și bărbați: 13,3 -16,2 g/dl
─ crește în aceleași situații ca și numărul de hematii
─ scade în anemii
Hematocritul
─ raportul dintre volumul pe care îl ocupă hematiile din volumul de sânge total
─ femei: 35,4-44,4 % și bărbați: 38,8-46,4 %
- scade în anemii
VEM, HEM și CHEM
─ mai sunt numiți indici eritrocitari, deoarece dau informații despre numărul, volumul și distribuția hematiilor
─ împreună cu numărul total de hematii, hematocritul și hemoglobina oferă informații și descriu sindroamele anemice
Reticulocitele
─ sunt globule roșii imature, care urmează a se transforma în hematii
─ oferă informații despre eficiența tratamentului cu fier în anemii
─ cresc în caz de administrare de preparate cu fier în caz de anemie
─ scad în: boli ale măduvei osoase, anemii severe
Numărul de leucocite
─ valoarea variază între 4-10000/mm³ sânge
─ crește în caz de: infecții, inflamații, leucemii, unele stări fiziologice (sarcina)
─ scade în: caz de infecții severe, după chimioterapie sau tratament cu cortizonice
Neutrofilele 40-70% din nr total de leucocite
─ cresc în: infecții de orice fel, hemoragii acute, boli autoimune, cancere, leucemii, efort fizic intens, menstruație
─ scad în: infecții bacteriene severe, după chimioterapie/radioterapie, unele medicamente și toxice
Eozinofilele 0-6% din nr total de leucocite
─ cresc în: boli alergice (astm bronșic), boli digestive (Boala Crohn), boli autoimune, cancere și leucemii, infecția HIV, boli de piele, paraziți
─ scad în: condiții de stress, infecții acute, unele medicamente
Bazofilele 0-2%
─ cresc în: boli alergice, unele infecții (TBC, gripă), unele anemii, după iradiere, unele leucemii
─ scad în: infecții acute, după chimioterapie, în condiții de stress, hipertiroidism
Limfocitele 20-50%
─ cresc în: infecții acute și cronice, leucemii și limfoame, boli autoimune
─ scad în: infecția HIV, TBC, gripală, leucemii, după chimioterapie, radioterapie, boli autoimune
Monocitele 4-8%
─ cresc în: infecții bacteriene și parazitare, cancere, reacții medicamentoase, intoxicații
─ scad în: infecții severe, infecția HIV, leucemii
Numărul de trombocite
─ variază între 165.000-415.000/mm³ sânge
─ crește în: efort fizic, naștere, infecții, anemii, intervenții chirurgicale, unele cancere, deficit de fier
─ scade în: unele infecții, boli autoimune, unele cancere, accidente de transfuzie, boli ale splinei
Înainte să te panichezi legat de unii parametrii care sunt mai scăzuți, sau dimpotrivă, crescuți, și să îți cauți tratamente pentru cancere sau alte boli de sânge, îți recomand să îți programezi un consult medical și să discuți rezultatul cu un medic.
Unul sau doi indici cu valori anormale nu indică (de cele mai multe ori) o problemă gravă de sănătate, dar poate fi un semnal de alarmă că trebuie să schimbi ceva.
Bibliografie
- Davidson’s Principles and Practice ofMedicine, 21th Edition
- Fauci S Anthony, Kasper L Dennis. Harrison´s Principle of Internal Medicine 18th Edition