”Râzi de fiecare dată când poți! Este cel mai ieftin medicament.”
(Lord Byron)

Deși din punct de vedere social și cultural urina este un subiect stânjenitor, tabuu și despre care nu se vorbește aproape defel, din perspectivă biologică și medicală este, alături de sânge, unul dintre cei mai buni indicatori ai stării de sănătate.

În funcție de gradul de sănătate și de funcționalitate al organismului urina își poate modifica compoziția, densitatea, calitatea, culoarea indicând o infecție, o insuficiență de organ sau chiar o tumoră malignă.

De-a lungul anilor de practică am avut multe situații ciudate sau amuzante cu urina.

Am avut pacienți care au urinat (din greșeală evident) pe mine, care au recoltat proba de urină greșit sau care au înțeles că analizele din urină sunt defapt din sânge. Nu e ușor, știu.

Sunt multe feluri de analize urinare și nu totdeauna sunt înțelese, astfel că am să încerc să descâlcesc un pic misterele acestor investigații.

Urina reprezintă substanța de excreție al organismului, fiind produsul funcției rinichilor.

În condiții normale urina proaspătă este un lichid clar, transparent, de culoare galben-pai sau galben-auriu cu miros caracteristic.

Analiza urinii este o modalitate excelentă de a evalua starea de sănătate a pacienților, putând cuantifica starea de funcționare atât a rinichilor și căilor urinare, dar și a activității organelor endocrine, a măduvei osoase, a unor organe digestive și, indirect, a sistemului cardiovascular, respirator și nervos.

Dintre cele mai utilizate metode de analiză a urinei se numără:

1. Sumarul de urină

2. Sedimentul urinar

3. Urocultura

4. Analiza biochimică și citologică a urinei/24 ore

Pentru a efectua aceste analize vei fi rugat fie să recoltezi prima urină de dimineață, fie să aduni urina eliminată într-o zi întreagă.

Reguli de recoltare a urinei

• Urina se va recolta în recipiente speciale, numite urocultoare, care sunt sterile

• Nu se va recolta urina femeilor în timpul ciclului menstrual şi la 2-3 zile de la ciclu, precum și la pacienţi care în ultimele 48 ore au făcut o investigaţie radiologică

• Preferabil nu se vor consuma lichide cu 12 ore înainte de recoltare

• Nu se vor lua laxative, diuretice (furosemid, indapamid) sau aspirina înainte de recoltare; în caz ca nu se vor face indicații specifice, nu se vor opri alte medicamente pe care le luați

• Înainte de recoltare, se va curăța bine zona genitală, pentru a evita contaminarea cu secreții, în special la femeie, la care se va efectua mișcarea din față în spate (pentru a nu contamina zona genitală cu microbi din zona anală)

• Se recomandă să se elimine inițial aprox 200 ml din urina de dimineață, care poate conține produși de pe uretră (microbi, celule moarte), care de asemeanea pot contamina urina

• În cazul în care se indică sumar sau sediment urinar, se va preleva jetul mijlociu din urina de dimineață.

• Dacă s-a indicat urina/24 ore, prima urină de dimineață se va elimina, iar jeturile urinare de peste zi se vor aduna într-un recipient (preferabil de peste 2 litri), acoperit cu staniol (pentru a nu pătrunde razele solare) și depozitat într-un loc întunecat

• După ce s-a adunat urina pe 24 ore (inclusiv ultimul jet urinar înainte de trezire) se va cântări cantitatea de urină și se va nota; se va recolta din toată urina o probă în urocultor care se va transporta la laborator pentru analize

Sumarul urinar

Este un examen fizic și biochimic al urinii, prin care se determină prezența sau cantitatea unor produși eliminați din organism. Este un examen des utilizat de către medicii nefrologi, cardiologi, diabetologi.

Prin acest examen se evaluează culoarea, aspectul, densitatea și pH-ul urinei, care pot da indicii despre starea de funcționare a rinichilor.

De asemenea se poate determina prezența:

• glucozei și corpilor cetonici (care apar în Diabetul zaharat)

• proteinelor (care sunt prezente în caz de boli de rinichi, dar și în caz de hipertensiune arterială avansată),

• leucocitelor și nitriților ( infecție de tract urinar)

• bilirubină, urobilinogen (boli hepatice, boli renale)

Tabel 1: Valori de referință a sumarului de urină

Sedimentul urinar

Este o metodă foarte bună de screening a bolilor de rinichi. Relevă prezența unor celule, a cilindrilor, a microorganismelor care pot contamina rinichii sau căile urinare.

Pentru a nu compromite proba de urină, sedimentul urinar se va prelucra în maxim 3 ore de la recoltare!

• Hematiile – în mod normal, sub 5 celule/câmp. Creșterea acestui nivel indică o sângerare la nivelul rinichilor sau căilor urinare

• Leucocitele – în mod normal, între 5-10 celule/câmp. Creșterea numărului de leucocite indică o infecție urinară, dar poate fi indiciu de boală autoimună, cancer sau efort fizic intens

• Celulele epiteliale – sunt celule ce apar prin descuamarea normală a tractului urinar. Dacă numărul acestor celule este mare poate indica un obstacol pe căile urinare sau o infecție urinară

• Cristalele – în mod normal nu sunt prezente în urină. Dacă apar, cele mai frecvente sunt cele de acid uric sau de oxalat de calciu și pot să apară în caz de calculi urinari (”pietre”)

• Cilindrii urinari – sunt compuși care apar foarte rar în urina normală. Dacă apar sunt de obicei indicatorul unei boli renale, infarct de rinichi, hipertensiune arterială severă, insuficiență cardiacă, boli autoimune, diabet zaharat avansat, dar uneori pot să apară și după un efort fizic intens

• Flora microbiană (bacteriile) – în mod normal apar în cantitate neglijabilă. Dacă sunt prezente în cantitate mare indică o infecție urinară

• Levurile (ciuperci) – dacă apar în urină indică o infecție fungică

• Spermatozoizii – (apar rar în urină) la bărbatul cu boli genitale, după ejaculare, boli de rinichi, iar la ambele sexe pot să apară după un contact sexual

• Paraziții – în cazuri rare se pot evidenția și paraziți în urină (cel mai frecvent Trichomonas vaginalis)

Urocultura

Reprezintă examenul de urină prin care se identifică microorganismul care a produs o infecție urinară și se evidențiază sensibilitatea sau rezistența la diferite antibiotice.

Pentru a recolta o probă necontaminată de urină, pe lângă pașii indicați mai sus se recomandă recoltarea urinii înainte de efectuarea tratamentului antibiotic.

În situații de urgență se poate recolta urina oricând.

Dacă se urmărește eficiența tratamentului antibiotic se va repeta urocultura la 2-3 zile după inițierea tratamentului.

Rezultatul uroculturii se exprimă în unități formatoare de colonii (UFC) care sunt practic numărul de microorganisme identificate.

Urocultura este pozitivă dacă se identifică peste 1000 UFC.

Uneori, dacă se identifică mai multe specii bacteriene, dar în număr fiecare de sub 1000 UFC, proba este cel mai probabil contaminată și trebuie repetată urocultura.

Cele mai frecvente specii bacteriene identificate sunt E. Coli, Enterobacter, Enterococcus, Proteus, Klebsiella.

Un rezultat pozitiv al uroculturii trebuie întotdeauna însoțit de antibiogramă, prin care se determină la care antibiotice va reacționa bacteria și la care nu are efect.

Antibiograma este deosebit de importantă pentru a preveni selectarea de bacterii multirezistente (specii de bacterii la care un număr mare sau nici un antibiotic nu are efect).

Din urina spontană, cât și din cea adunată pe 24 ore se pot face determinări de substanțe atât calitativ (prezența/absența), cât și cantitativ.

Cel mai frecvent se identifică:

• Hormoni : cortizol urinar, metanefrine plasmatice

• Minerale (electroliți): sodiu, potasiu, magneziu, clor, fier

• Toxice și droguri

• Alte substanțe: acid homovanilmandelic, uree, creatinină

• Test de sarcină

Un pachet minim de investigații urinare (sumar+sediment urinar) ar trebui să facă parte din pachetul anual de investigații ale fiecăruia dintre noi.

Astfel s-ar putea preveni sau interveni terapeutic din vreme pentru o multitudine de afecțiuni ale omului modern.

Bibliografie

1. Dan L. Longo, Dennis L. Kasper, J. Larry Jameson, Anthony S. Fauci, Stephen L. Hauser. Harrison´s Principle of Internal Medicine. 18th edition