”Avem atât de multă mâncare în America încât am devenit alergici la ea. Alergici la mâncare! Oamenii înfometaţi nu sunt alergici la nimic. Credeţi că există cineva în Rwanda care să sufere de intoleranţă la lactoză?”
(Chris Rock)

Alergiile sunt în topul afecțiunilor cu care am dificultăți în practica mea zilnică.

Nu cu diagnosticul...nu, acolo e relativ simplu. Nici cu tratamentul, avem destul de multe soluții terapeutice pentru ele.

Însă când mi se pune întrebarea ”Oare la ce am făcut alergie? Am mâncat același lucru ca ieri, folosesc același detergent.” sunt dezarmat. Nu am ce răspuns să ofer.

Cauzele multiple și felurile diferite de manifestare au determinat crearea unei specialități aparte – alergologia, care nici ea nu reușește mereu să deslușească tot misterul legat de alergii.

Alergiile se declanșează, de obicei, în perioada copilăriei sau a pubertății și rămân constante pe durata vieții. Unele dintre ele se pot ameliora în timp, cum ar fi alergia la proteinele din lapte sau ouă, dar altele rămân – alergia la alune.

Putem concluziona astfel că modalitatea de evoluție a alergiei depinde de substanța care o declanșează.

CUM APARE REACȚIA ALERGICĂ?

După cum detaliam anterior( citește aici ), în cazul reacțiilor alergice sistemul imunitar al organismului răspunde într-un mod exagerat la o substanță străină proteică, care în mod normal este inofensivă.

Acest răspuns exagerat se traduce prin producția masivă de anticorpi de tip IgE care au ca scop neutralizarea substanței alergizante.

Producția de anticorpi începe imediat după expunerea organismului la substanța alergizantă – proces denumit sensibilizare.

Dacă organismul se expune din nou aceleași substanțe, celulele imunitare (eozinofilele, bazofilele etc.) vor produce substanțe chimice, de tipul histaminei. Acestea vor declanșa reacția alergică: tuse, erupție pe piele, strănut, lăcrimare.

Deși simptomele alergiei sunt relativ ușoare, pot evolua în timp în simptome mult mai grave.

Spre exemplu, o rinită alergică care evoluează mai mulți ani, poate declanșa în timp astmul bronșic.

De asemenea alergiile pot predispune la dezvoltarea de eczeme și urticarie.

Din păcate, se pare că persoanele alergice la o substanță, pot dezvolta alergie și la alte substanțe – cei alergici la polen pot fi alergici și la unele alimente.

DIAGNOSTICUL MEDICAL AL ALERGIILOR

Diagnosticul alergiei este relativ complicat. Pe lângă semnele și simptomele necaracteristice există și o serie de analize ce se pot efectua, sub îndrumarea medicului alergolog:

1. Prick test – se aplică niște picături cu proteine variate din alimente sau aer pe suprafața antebrațului și apoi se înțeapă pielea respectivă. Dacă apare roșeață și tumefiere la locul înțepăturii sunteți alergic la respectiva substanță

2. Patch test – se aplică pe pielea spatelui o bandă cu alergenul suspectat, iar dacă după 1-2 zile apare o tumefacție, roșeață și mâncărime sunteți alergic la respectiva substanță

3. Testul de provocare – se efectuează dacă celelalte două teste sunt neconcludente. Se expune pielea subiectului la diferite substanțe alergizante care se suspicionează ca fiind cauzatoare de alergie (spre exemplu în cazul simptomelor respiratorii se aplică alergenul direct în nas)

Alergologul mai poate indica și analize de sânge pentru a detecta anticorpii specifici unor substanțe alergizante.

EVOLUȚIA ALERGIILOR ÎN TIMP

Deși marea majoritate a alergiilor se rezolvă de la sine, ele pot evolua și progresa.

Factorii de risc pentru evoluția mai severă a simptomelor sunt:

– bolile pulmonare pre-existente (astmul bronșic, TBC, bronșita cronică, fibroza pulmonară)

– afecțiunile cardiace și vasculare (hipertensiune arterială), mai ales cele tratate cu beta-blocante sau inhibitorii de enzimă de conversie.

Deoarece nu se poate preciza cu exactitate care cazuri vor evolua sever se recomandă consult medical de urgență în cazul fiecărei reacții alergice debutate brusc.

CUM SE TRATEAZĂ ALERGIILE?

Tratamentul alergiilor cuprinde mai multe paliere :

1. Evitarea contactului cu alergenul – depinde foarte mult care este factorul cauzator al alergiei. Dacă acesta este unul alimentar (ex. Fructe de mare) este ușor să îl evităm, pe când dacă acesta este unul de mediu (ex. Polenul) este imposibil să evităm contactul cu acesta

2. De asemenea se recomandă menținerea unui spațiu de locuit cât mai curat, cu cât mai puține suprafețe pe care se poate depune praful și utilizarea de lenjerie de pat și corp hipoalergenă.

3. Medicamente

- antihistaminice, de tipul loratadinei sau cetirizinei (pot determina somnolență deci se recomandă evitarea condusului după administrare)

- corticoizii, de tipul metilprednisolonului sau dexametazonei (se vor administra numai cu indicația medicului)

- adrenalină, în cazurile severe, de reacții anafilactice

- aerosoli cu corticoizi în caz de tulburări respiratorii

- alte medicamente antialergice (Montelukast, clorfeniramina, cromoglicat)

4. Imunoterapia alergen specifică (desensibilizarea) se aseamănă vaccinării, în sensul în care se administrează o doză mică din substanța alergizantă, la intervale regulate, timp de 3-5 ani (se folosește mai ales în cazul alergiilor la polen, acarieni sau venin de insecte)

Creme și geluri locale pentru erupție și mâncărime

6. În cazul reacției anafilactice tratamentul se va aplica în serviciul de urgență, deoarece decesul poate să apară în 5 minute în cazul administrării de medicamente sau 15 minute dacă alergenul este veninul de insecte sau 30 minute dacă alergenul este unul alimentar!

CUM PUTEM PREVENI ALERGIILE?

Prevenția acestor reacții și educația pacientului sunt esențiale.

Dacă alergenul este unul cunoscut pacientul trebuie să fie informat despre aceasta pentru a-l evita. De asemenea se recomandă ca aceștia să poarte asupra lor mereu un injector de adrenalină (EpiPen) și să fie instruiți cum să îl folosească.

Pacientul trebuie să cunoască semnele alergiei – diaree, dificultăți de respirație, erupție pe piele, mâncărime, strănut, vărsături, roșeața pielii și să se adreseze imediat serviciului de urgență.

De asemenea este util ca pacientul să învețe să citească etichetele de pe alimente, mai ales în cazul unei alergii alimentare și să poarte o brățară de alergie, unde să se specifice alergenul.

Bibliografie

1. https://www.youtube.com/watch?v=3YkkNAvd9J4

2. Schatz M, Sicherer SH, Khan D, Zeiger RS. The Journal of Allergy and Clinical Immunology: In Practice 2018 Highlights. J Allergy Clin Immunol Pract. 2019 Feb

3. Golden DBK. Anaphylaxis: Recognizing Risk and Targeting Treatment. J Allergy Clin Immunol Pract. 2017 Sep – Oct;5(5):1224-1226

4. Song TT, Lieberman P. Who needs to carry an epinephrine autoinjector? Cleve Clin J Med. 2019 Jan;86(1):66-72